Iată, în cele văzute, toți am lepădat lumea și suntem străini și neagonisitori și lipsiți de unire trupească. Prin urmare, frații sunt datori să spună: iată, trupul stă la rugăciune, dar oare mintea stă și ea la rugăciune? Așa cum în cele mai multe cazuri, meșterii și ucenicii au trupul precum și mintea dedicate meșteșugului lor, ziua și noaptea, așa și tu cercetează-te pe sineți, având trupul străin, oare ai și mintea înstrăinată de veacul acesta și neîmprăștiată în lume? Căci fiecare mirean, fie ostașul, fie neguțătorul, acolo unde are trupul, acolo are și mintea dedicată și acolo este comoara lui. Unde este comoara, acolo va fi și inima lui. 

Prin urmare, mintea ta la ce comoară este? Oare este cu totul la Dumnezeu? Iar dacă nu este, sunteți datori să-mi spuneți ce o împiedică să fie. Sau nu cunoașteți că sunt duhurile rele? Căci satana și demonii țin mintea și pun piedică sufletului. Diavolul cel cu multe chipuri, având mijloace de a o vrăji și întreite uși, prin care intră și stăpânește în chip felurit pajiștile sufletului și cugetele, nu te lasă să te rogi și să te apropii în chip drept de Dumnezeu, fiindcă firea este părtașă atât duhurilor răutății, cât și îngerilor și Duhului Sfânt. Templu este al lui satana dar, dacă vrea, poate deveni Templu al Duhului Sfânt.

Prin urmare, cercetați-vă mintea voastră, fraților, cui sunteți părtași, îngerilor sau demonilor, ai cui templu sau locaș sunteți, ai lui Dumnezeu sau ai diavolului? Inima de care comoară este plină, a harului sau a satanei? Așa cum casa, dacă este plină de duhoare și de necurăție, trebuie să fie curățită și împodobită și să fie umplută cu toată bună mireasma și toate comorile, tot așa trebuie ca, în loc de satana, Duhul Sfânt să Se sălășluiască și să Se odihnească în sufletele creștinilor.

(Sfântul Macarie Egipteanul, Cuvinte ascetice și epistole (Volumul I), traducere Laura Enache, Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 253-254)