Una dintre intervenţiile minunate ale arhanghelului Mihail cu care a apărat biserica lui, ca şi când ar fi fost ceva sfânt şi a dat afară şiroaiele de apă ale râului, este minunea din Hones, care se sărbătoreşte pe 6 septembrie.

Când Sfinţii Apostoli au pornit să propovăduiască cuvântul Evangheliei în toată lumea, evanghelistul Ioan s-a îndreptat pentru început în Efes. A doua oprire a fost în Ierapoli, la graniţa cu Frigia şi Lidia.

Lângă Ierapoli exista aşezarea Heretopos (gr. locul bucuriei). Acolo Sf. Ioan, după ce a propovăduit şi a făcut minuni, a profeţit că va izvorî aghiasmă multă, care va aminti numele Începătorului de oşti Mihail şi va face multe minuni.

Aşa s-a şi întâmplat. Aghiazma care a izvorât, a vindecat în fiecare zi, cu puterea arhanghelului, nu numai creştini, dar şi eretici.

Un idolatru din Laodicea avea o fiică mută. Arhanghelul a făcut-o bine cu agheasma şi tatăl ei, din recunoştinţă, a ridicat acolo o biserică purtând numele Începătorului de oşti.

Trecuseră 90 de ani de la construirea bisericii, când într-o zi a venit un copil de 10 ani din Ierapoli, cu scopul de a se închina arhanghelului. Se numea Arhipos. A rămas acolo, a venit în biserică ca paraclisier şi a început viaţă de ascet aspră, cu toate că era foarte tânăr. Sfânta lui viaţă, precum şi minunile de zi cu zi ale arhanghelului, îi deranja pe necredincioşi. Aceştia au încercat o dată să-l omoare pe Arhipos şi să ascundă agheazma. Când s-a apropiat însă, au văzut că iese din aceasta foc şi au fugit înfricoşaţi. În partea stângă a bisericii curgea un râu, râul Hrisos (de aur). Idolatrii se gândeau să schimbe direcţia acestui râu către agheazmă, încât acesta să se amestece cu apa râului şi aşa creştinii să nu poată să o folosească.

Într-adevăr, au schimbat cursul râului Hrisos către agheazmă, dar dintr-o dată râul, ca şi cum ar fi cinstit harul arhanghelului, s-a întors către dreapta bisericii pe o distanţă aşa de mare, atât cât avusese înainte în stânga. De atunci apele lui au acelaşi curs. Şi după acest eşec, idolatrii s-au gândit la altă faptă necuviincioasă. În partea de răsărit, unde se afla agheazma, curgeau două mari râuri şi anume râul Likokastros şi Kufos. Coborând, treceau pe de o parte şi de alta a bisericii însă la o distanţă apreciabilă de aceasta. După aceea, mai departe, se uneau, despărţeau Licia şi se vărsau în mare, în partea opusă a insulei Rodos. Aceste două râuri s-au gândit să le îndrepte către biserică şi agheazmă încât să nu mai rămână nici urmă din acestea. Locul era prielnic. Era în coborâre foarte mare şi apa ar fi coborât cu viteză. Au săpat, au cioplit un bolovan, au săpat şanţuri şi au ridicat baraj ca să strângă apa.

Au trecut zece zile. Atunci necuviincioşii au deschis barajul şi apa râurilor a năvălit cu putere către agheazmă.

Arhipos, neştiind de toate acestea, se ruga în biserică. Pe când apele se apropiau cu viteză, aude un tunet şi vede pe arhanghelul Mihail că se coboară în biserică şi-i zice cu voce tare:

- Arhipos, ieşi din biserică înainte de a te înghiţi apele! Arhipos a ieşit şi, nesuportând să vadă fulgerătoarea vedere a arhanghelului, a căzut pe duşumea. Într-adevăr, semăna cu o coloană de foc care ajungea până la cer.

- Ridică-te, strigă la Arhipos, stai în stânga mea şi nu-ţi fie frică!

Imediat ridică mâna lui, a făcut semnul crucii pe stânca care era înfiptă în spatele bisericii şi porunceşte:

- Până aici ţi-a fost! Şi cu bastonul pe care-l ţinea în mână a lovit puternic bolovanul despicându-l adânc. Apele l-au văzut şi s-au speriat. Au rămas pe loc acolo.

Arhanghelul mai face odată semnul crucii şi porunceşte:

- Să curgă apele aici!

Imediat s-a făcut cutremur mare şi apele râurilor s-au vărsat în văgăuna aceea. De aceea şi locul acela s-a numit Hones. Biserica a rămas intactă iar paraclisierul Arhipos a slăvit pe Dumnezeu şi pe Începătorul oştilor Mihail pentru nemaipomenita lui minune.

(Ion Andrei Țârlescu, Minuni ale Sfinților Îngeri, Editura Bunavestire, Bacău, 2002, pp. 69-71)