Ne vom opri iar în Kefalonia, în locul unde a dus viața de schimnic marele cuvios al secolului al XVII-lea, Gherasim, acolo unde astăzi se află mănăstirea ce-i poartă numele. În această regiune, spune tradiția că au fost săpate patruzeci de fântâni. Una dintre acestea, de lângă mănăstire, prezintă caracterisitici demne de luat în seamă.

Când se sărbătorește cuviosul și se scoate în procesiune racla cu sfintele moaște, fântâna aceasta participă la sărbătoare, într-un mod impresionant. Vom fi mai expliciți.

La cele două mari hramuri, pe 16 august, când se sărbătorește adormirea lui (a adormit pe 15 august, dar datorită sărbătorii Maicii Domnului, a fost mutată sărbătoarea cu o zi) și la 20 octombrie, când se serbează scoaterea sfintelor lui moaște, este obișnuit deja ca să se facă procesiune cu racla și sfintele sale moaște. Când procesiunea ajunge la fântână, lumea se oprește și se înalță rugăciuni. În clipa aceea are loc ceva uimitor. Apa de la fântână urcă până la gura fântânii, încât zici că ar vrea să vadă și să se închine moaștelor preacuviosului. Iar creștinii, fie cu un vas, fie cu mâinile lor, iau apă ca să bea și să fie binecuvântați.

De îndată ce trece ziua acestei sărbători, mai precis imediat după ora 12 noaptea, nivelul apei se reduce și revine la punctul la care se afla mai înainte. Acest miracol, în ultimii ani, Dumnezeu știe pentru ce păcate, nu se mai petrece. Se pare că acei creștini de altădată erau mai vrednici de arătări ale semnelor dumnezeiești.

Înainte de 1925, se petrecea și un alt lucru nemaipomenit. Lângă fântână există un platan mare, plantat acolo de sfânt. L-au numit «pentadactil» (cu cinci degete), din cauza celor cinci mari ramuri ale sale. Acesta, când ajungeau în apropierea lui sfintele moaște, își apleca ramurile și se închina! Cei mai bătrâni își amintesc de asta și se înfioară când își aduc aminte.

Fântâna Sfântului Gherasim ne amintește și de alte evenimente asemănătoare. Nu este lucru neobișnuit ca apele care se leagă de un eveniment sau chip sfânt să aibă grijă să participe la comemorarea festivă a acelui eveniment sau persoană sfântă.

Este cunoscut că o minune exact la fel se petrece cu Maica Domnului din Egio, când se serbează hramul ei. Apele fântânii se ridică din adânc și sărbătoresc și ele.

(Arhimandritul Daniil Gouvalis, Minunea credinței, Editura Bunavestire, pp. 136-137)