Asparuh Birnikov, funcționar în ora­șul Iambol, a adresat părintelui egumen o scrisoare cu următorul conținut:

Citind cărticica Minunile Sfântului Ioan de Rila, a arhimandritului Kliment Rileț, cea de-a șaptea ediție, soția mi-a povestit o întâmplare interesantă, tră­ită de ea, pe care vreau să v-o împărtășească și dumneavoastră, și prin dum­neavoastră altor frați și surori, cre­dincioși și cinstitori ai ocrotitorului nostru, Preacuviosul Sfânt Ioan de Ri­la, pustnicul făcător de minuni:

„În luna septembrie 1947 ‒ data adunării comunităților ortodoxe în Bulgaria (adunarea a avut loc la Mă­năstirea Rila), i-am împărtășit mamei mele dorința pe care o aveam, de a merge și noi la această adunare. Ma­ma nu a fost însă de acord. Ca s-o fac să înțeleagă, i-am spus că dacă mer­gem să ne închinăm și cu credință să ne rugăm la Sfântul Ioan de Rila, mă voi căsători în curând.

Pe atunci aveam 40 de ani și visul mamei era să mă vadă la casa mea și în bună rânduială. Această propunere a făcut-o să se învoiască. Impresionată, mama nu a mai spus nimic.

Am pornit la drum. Drumul nu a fost ușor ‒ am călătorit în vagoane de vite. Mama a stat tot drumul supărată că ne-am aventurat într-o asemenea călătorie. Eu eram însă condusă de gândul că, dacă ne vom închina la Sfân­tuI Ioan de Rila, el îmi va ajuta; mă va întări și ne va da puteri să parcurgem acest drum.

Când am ajuns și ne-am apropiat să sărutăm moaștele întregi ale plăcutului lui Dumnezeu Sfântul Ioan, medalionul meu de la gât, cu Maica Domnului și Pruncul, s-a des­prins de pe tăblița de argint, căzând pe racla Sfântului Ioan. Această în­tâmplare a tulburat-o pe mama ‒ ea gândindu-se că este un semn rău, că poate voi muri și altele asemenea, stri­cându-și astfel dispoziția. Eu însă am tâlcuit-o de bine și s-a deșteptat în mi­ne o mare bucurie. Cei sosiți împreu­nă cu noi, de față fiind, mă linișteau: «Sfântul Ioan te va ajuta. Ia, să vezi că te vei mărita anul acesta!».

Pe data de 9 septembrie ne-am întors în orașul nostru și mare mi-a fost mirarea că pe 27 octombrie, în același an, de ziua mea ‒ sărbătoarea Sfintei Parascheva (n.r. ‒ pe stil vechi) ‒, a avut loc căsătoria religioasă. În aceeași zi am încheiat și căsătoria civilă, iar seara mi-am luat zestrea și m-am mutat la tine...”.

Soția mea a tăcut. Întâmplarea po­vestită de ea m-a emoționat până la la­crimi și am găsit folositor să v-o pre­zint sfințiilor voastre, cu rugămintea sinceră să o faceți cunoscută părinte­lui arhimandrit Kliment, autorul cărții Minunile Sfântului Ioan de Rila.

Slavă, cinste și închinăciune plăcu­tului lui Dumnezeu Sfân­tul Ioan de Rila, făcătorul de minuni, al cărui ajutor și a cărui ocrotire le simțim din plin!

Cu dragoste fias­că și cu respect vă sărutăm dreapta.

Al vostru fiu întru Hristos: Asparuh Birnikov.

(Minunile Sfântului Ioan de Rila, Editura Sophia, pp. 247-249)