A povestit avva Daniil faranitul, că a zis părintele nostru avva Arsenie pentru un schitiot, că era mare cu faptele, dar prost la credință și greșea pentru prostimea lui și zicea ca nu este cu adevărat Trupul lui Hristos, pâinea pe care o luăm, ci inchipuire. Și au auzit doi bătrâni, că zisese acest cuvânt și știindu-l că este mare la viață, au socotit că din nerăutate și prostime zice. Și au venit la el și i-au zis lui: avvo, cuvânt de necrezut am auzit pentru oarecare, cum că zice că pâinea cu care ne împărtășim, nu este cu adevărat Trupul lui Hristos, ci este închipuire. Zis-a bătrânul: eu sunt cel ce am zis aceasta. Iar ei îl rugau, zicând: nu ține așa, avvo, ci precum a învățat Biserica cea sobornicească. Căci noi credem că pâinea aceasta este Trupul lui Hristos cu adevărat și paharul este însuși Sângele lui Hristos cu adevărat și nu e închipuire. Ci precum întru început țărană luând din pământ, a zidit pe om după chipul Său și nimeni nu poate zice că nu este chip al lui Dumnezeu, deși este neînțeles chipul, așa și pâinea, pentru care a zis, că Trupul Meu este, așa credem că este cu adevărat Trupul lui Hristos. Iar bătrânul a zis: de nu mă voi încredinta din lucru, nu am vestire în chip desăvirșit. Iar ei au răspuns: să ne rugăm lui Dumnezeu toată săptămâna pentru taina aceasta și credem că Dumnezeu ne va descoperi nouă.

Iar bătrânul cu bucurie a primit cuvântul și se ruga lui Dumnezeu și el zicând: Doamne, Tu știi că nu din răutate sunt necredincios, ci ca să nu mă înșel întru neștiință, descopere-mi, Doamne Iisuse Hristoase! Mergând încă și bătrânii la chiliile lor, se rugau lui Dumnezeu și ei zicând: Doamne Iisuse Hristoase, descopere bătrânului taina aceasta, ca să creadă și să nu-și piardă osteneala sa! Și Dumnezeu a ascultat amândouă părțile. Și împlinindu-se săptămâna, au venit ei duminică la biserică și au stat împreună numai ei câteșitrei pe o rogojină, iar în mijloc era bătrânul. Și li s-au deschis lor ochii cei înțelegători. Iar când s-a pus pâinea pe Sfânta Masă se arăta numai la câteșitrei ca un prunc și când întindea mâna preotul să frângă pâinea, iată îngerul Domnului s-a pogorat din cer, având cuțit și a jertfit pe Prunc și a turnat sângele Lui în pahar. Iar când a frânt preotul pâinea în bucăți mici și îngerul tăia din Prunc bucățile mici. Și când s-a apropiat să ia din cele sfinte, i s-a dat bătrânului carne cu sânge. Și văzând, s-a înfricoșat și a strigat zicând: cred Doamne, că pâinea este Trupul tău și paharul este Sângele tău! Și îndată s-a făcut carnea cea din mâna lui pâine după taină. Și s-a împărtășit, mulțumind lui Dumnezeu. Și i-au zis lui bătrânii: Dumnezeu știe firea omenească, că nu poate să mănânce carne crudă și pentru aceasta a prefăcut Trupul Său în pâine și Sângele Său în vin, la cei ce primesc cu credință. Și au mulțumit ei lui Dumnezeu pentru bătrânul, că nu a lăsat să se piardă ostenelile lui. Și s-au dus câteșitrei cu bucurie la chiliile lor.

(Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, pp. 53-54)