Socotită a fi cea mai veche mănăstire din Grecia, Mega Spileo („Marea Peşteră”) este amplasată pe muntele Chelmos din Peloponez, la o altitudine de 1000 de metri, ferită de zgomotul şi agitaţia lumii de astăzi. Mănăstirea adăposteşte mulţime de moaşte de sfinţi, dar şi o foarte veche icoană în relief a Maicii Domnului, considerată a fi una dintre cele 70 de icoane pictate de Sfântul Luca.

Din vremea ctitoririi sale în veacul al IV-lea, Mănăstirea Mega Spileo a trecut prin cinci incendii devastatoare. De fiecare dată, icoana Maicii Domnului a scăpat în chip minunat de la pieire. Pe lângă aceasta, în cronica mănăstirii au rămas însemnate şi alte minuni.

Plataniotissa

În anul 840, când la Constantinopol se dezlănţuise erezia iconoclastă şi biserica de la Mega Spileo a fost arsă din temelii de către iconoclaştii fanatici, monahii de la Mega Spileo au pornit prin tot Peloponezul cu icoana făcătoare de minuni, pentru a-i face pe credincioşi să ţină cu tărie Tradiţia Ortodoxă. Întorcându-se dintr-o astfel de călătorie misionară, ei s-au oprit să doarmă pe locul unde părinţii Simeon şi Teodor primiseră prin descoperire porunca de a se întâlni cu Sfânta Eufrosina. Ei au aşezat icoana în scorbura unui platan uriaş, şi când s-au deşteptat în zori, au văzut că icoana se întipărise întocmai pe copac. Imaginea a rămas până astăzi. Acolo a fost ridicat un mic paraclis, şi oamenii din satul Clapatzouna (numit acum Plataniotissa – Doamna Platanului) din apropiere spun că de veacuri, în ziua de 23 august, când este odovania praznicului Adormirii Maicii Domnului, sătenii văd o sferă luminoasă strălucind împrejurul copacului.

Păzirea icoanei

Când veneţienii au cucerit Peloponezul, au încercat de mai multe ori să răpească icoana. Un conducător veneţian din acele părţi, care venise să o ia, atunci când s-a întins după ea, s-a trezit cu mâinile înţepenite. Altădată, solii trimişi de Papa Nicolae ca să ia icoana au fost ţinuţi pe loc de o putere mai presus de fire. A treia oară, perceptorul veneţian Gian Giannes, care plănuia să ia prin jaf icoana, a fost împiedicat de moartea neaşteptată a soţiei lui.

Piatra Fecioarei

Odată, când monahii aveau nevoie să sape un canal pentru a aduce în mănăstire apă din râul Cerynites, nu puteau să despice o stâncă uriaşă care stătea în cărare. Ei şi-au îndreptat rugăciunile spre Maica Domnului, care le-a împlinit îndată cererea, făcând stânca să se despice. Locul este cunoscut şi astăzi sub numele de „Piatra Fecioarei”.

Îngropat sub avalanşă

În anul 1735, un băiat de 12 ani, Alexandru Kolokynthus, a fost îngropat sub o avalanşă de noroi şi bucăți de stâncă, în timpul restaurării uneia dintre clădirile mănăstirii. Muncitorii au început să sape degrabă, aşteptându-se să-l găsească mort, dar spre uimirea lor, l-au scos pe băiat nevătămat. Alexandru a povestit că în clipa în care s-a pornit avalanşa, el a fost păzit de Maica Domnului, care stătea deasupra lui acoperindu-i capul şi trupul, în timp ce pietrele cădeau împrejurul lui.