Mă uit spre Moldova ca spre un Altar. De rugăciune și jertfă. De incredibilă rezistență la rău. Și indisolubilă simpatie la frumusețea ei. Ca a unui om care a trecut prin Înviere și refuză moartea. Ca preot, cred că nu ai voie să ai opțiuni politice, ori dacă le ai trebuie să le manifești totdeauna cu bun-simț și cordialitate, cu misiunea ta de om pentru toți și mai ales de om dinaintea lui Dumnezeu. De aceea, Moldova se așază dinaintea inimii mele ca un subiect de rugăciune și admirație. De încredere și dragoste. Sunt conștient că fiecare rană ce o tulbură stinge din strălucirea inimii sale și rănește discreția ei socială. Alungă din mireasma grâului și fură din pala de vânt uscat al toamnei tămâia vinului din struguri. Șterge din gustul merelor ei inegalabile și din zâmbetul copiilor săi incredibil de frumos legat de școală. Gâlcevitoarea lor adunare în curtea școlilor din Cahul ori Cimișlia, odihna lor pe iarba de la Batâr ori cumințenia lor din slujba de la Feștelița îmi sunt încă icoane de bine ale unui neam care refuză să-și piardă nemurirea. 

Suntem dinaintea unei Moldove care își trăiește Crucea în toate încheieturile ei. Nu pot privi decât prin ochii nădejdii și ai dragostei așezarea ei în istorie. Refuz să exprim opțiuni ideologice, nu că nu le-aș intui firescul, ci pentru că rugăciunea ține în sine cuvintele vieții veșnice. Îndemnul către oamenii Altarului rămâne ferm. Rămâneți oamenii lui Hristos Dumnezeu, frați cu Altarul și fii rugători ai poporului care are nevoie de voi. Nu șovăiți să vă iubiți poporul prin ochii lui Dumnezeu, Care nu se vrea idolatrizat și nici nu cultivă idolatrizarea oamenilor și din acest motiv ne cere, mereu și mereu, să ne rugăm cu pace. Pentru pacea de sus și mântuirea sufletelor noastre. 

Moldova, ca un Potir în Soarele Învierii. Pâinea și vinul aduse de popor își așteaptă rugăciunea prefacerii. Fără a uita că Trupul și Sângele Domnului Hristos sunt date spre unitatea poporului și mântuirea sa. Și că orice dezbinare și mânuire a credinței duce spre dezastru sufletesc și dramă greu de vindecat. Un Domn, o Credință, un Botez. Trădarea lor cheamă moartea. Potirul este al Vieții și al Învierii. Stă sub tensiunea așteptării Rusaliilor ca orice suflet care are nevoie să se nască din nou. Liber și curat. Ca un răsărit de soare, încărcat cu bine și har.