- Ce puteţi spune despre o mamă a cărei singură dorinţă pentru cei doi copii ai săi, cu precădere pentru fetiţă, este ca ei să-şi în­chine viaţa lui Hristos, în adevăr, adică în monahism, şi se panichează când se gândeşte că poate nu va fi aşa?

- Monahismul este alegere liberă a sufletului. Niciodată nu sfătuiţi şi nu în­demnaţi pe nimeni spre viaţa monahală, pentru că s-ar putea ca ei să vă asculte şi mai târziu să-şi descopere propria neputinţă şi să vă blesteme în toate zilele care le mai rămân. Nu faceţi aceasta niciodată!

Puteţi vorbi frumos despre monahism, puteţi lăuda monahismul, dar niciodată nu spuneţi: „Tu trebuie să te faci monah!”, pentru că nu cunoaşteţi pe acest om, fie că vă este fiu, fie că vă este prieten, fie că vă este fiu duhovnicesc.

Nu putem da astfel de sfaturi. Este alegerea liberă a omului. În rânduiala că­lugăririi, întrebarea pe care o pune egu­menul sună aşa: „De bună voie şi nesilit de nimeni ai venit, frate, căzând la Sfân­tul Altar?” „Da, cu ajutorul lui Dumnezeu!” „De bună voie şi nesilit de nimeni”... Nu putem nici măcar influenţa în acest sens pe cineva.

(Ieromonah Savatie Baștovoi, Singuri în fața libertății, Editura Cathisma, București, 2009, pp. 84-85)