Mormântul Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu (Biserica „Sfântul Gheorghe Nou“ - București) După mărturia lui Anton Maria del Chiaro, secretarul personal al Voievodului Brâncoveanu, cunoaștem că moaștele mucenicilor și-au găsit locul în pământul sfânt al Mănăstirii Maicii Domnului din Insula Halki. Doamna Maria, credincioasa soție a domnitorului martir, a strămutat moaștele voievodului, în biserica „Sfântul Gheorghe Nou“ - București, în anul 1720. A fost necesar ca această strămutare a sfintelor moaște să se facă în cea mai mare taină, deoarece Sultanul Ahmed al III-lea era încă pe tronul Imperiului Otoman, iar el pusese sentința de „hainie“ (trădare), pe seama lui Brâncoveanu. Tot prin purtarea de grijă a doamnei Maria, deasupra mormântului s-a așezat o lespede de marmură albă (185×95 cm), împodobită cu elemente decorative în stil brâncovenesc. De jur împrejur are un chenar format din ghirlande de flori. În partea de jos, la picioare, găsim o reprezentare alegorică, înfățișând moartea având coasa în mâna dreaptă și un fir de crin cu trei flori în mână stângă. În partea dinspre cap a lespezii este săpată stema Țării Românesti, în mijlocul căreia este înfățișat vulturul cu crucea în plisc. Pe lespede nu există niciun înscris din motivele expuse mai sus. Această piatră funerară, prezintă o ruptură în colțul drept și alte două spărturi, una aproape de mijloc și alta în partea dinspre picioare. De o importanță deosebită este faptul că Doamna Maria a înzestrat această sfântă biserică cu o candelă din argint, deosebit de frumoasă, pe care a așezat-o deasupra mormântului, iar pe marginea de sus a bulbului din mijloc a lăsat o inscripție cu litere chirilice, însemnând de fapt pisania pe care nu a putut să o scrie pe piatra de marmură a mormântului: „Această candelă, ce s-a dat la Sveti Gheorghie cel Nou, luminează unde odihnesc oasele fericitului domn Io Constantin Brâncoveanu Basarab Voievod… iulie, în 12 zile, leat 7228 (1720)“. Ceea ce este de asemenea important de consemnat este faptul că locul de îngropăciune al voievodului a fost cunoscut la început în familie, iar cu timpul acest adevăr a fost cunoscut întrucâtva și în obștea Bucureștiului.