Troparul Sfinților Martiri Brâncoveni

La Mucenicii lui Hristos cei preavrednici, la solitorii pentru noi către Domnul, la ceata Brâncovenilor căzând să strigăm: o, Prealăudaţilor, lui Hristos Împăratul pururea rugându-vă, pomeniţi-ne pururi, toată urzeala şarpelui stricând, cea îndreptată asupra Bisericii.

Canonul

Glas 1

Cântarea 1

Irmos: Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu Dumnezeiască cuviinţă s-a proslăvit întru tărie. Că aceasta, Nemuritorule, ca o Puternică a toate pe potrivnici a zdrobit, israelitenilor făcându-le cale nouă prin adânc.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Stând acum la tronul lui Hristos vă desfătaţi de lumina Aceluia, Sfinţilor slăviţilor Mucenici; ci luminaţi-mi inima, să vă cânt cu râvnă cântare vrednică, rogu-vă.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Slava şi cununile lumeşti pentru Hristos lepădând, Voievozilor, slava şi cununa cea de la El luat-aţi, Mucenicilor, şi împărăţia nestricăcioasă şi veşnică.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Sufletele voastre lui Hristos muceniceşte aţi dat, înţelepţilor, Celuia ce sufletul şi l-a dat muceniceşte Tatălui, cu Hristos în ceruri împărăţind, fericiţilor.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Pruncii aducându-ţi Constantin lui Dumnezeu ca oarecând Avraam, zis-a Voievodul celui mai mic, văzându-l spăimântându-se: Fiul meu preadulce, cununa ia-o cu fraţii tăi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Foarte tulburându-Se Hristos mai înainte de Patimă ca un om, voia părintească n-a lepădat, ci a plinit jertfindu-Se; Căruia urmat-a şi Matei, capul plecându-şi-l.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sabie prin suflet şi-a trecut, Fiul tău, Maică, pe Cruce suindu-Se; sabie prin suflet lui Constantin i-a trecut asemenea, fiii săi văzându-i ca nişte miei junghiindu-se.

Catavasie: Cea împodobită cu dumnezeiască slavă, sfântă şi lăudată, Fecioară, pomenirea ta, pe toţi credincioşii i-a adunat spre veselie, începând cu Mariam, cu timpane şi cu hore, care cântă Unuia-Născut al tău, căci cu slavă S-a proslăvit.

Cântarea a 3-a

Irmos: Însuţi Cel Ce ştii neputinţa firii omeneşti şi cu milostivire Te-ai închipuit întru dânsa, încinge-mă cu Putere de sus, ca să strig Ţie: Sfântă este Biserica cea însufleţită a Slavei Tale Celei Preacurate, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Pe Tine slăvitul Constantin, Cuvântule al Tatălui, vistierie-n suflet avându-Te, vistieriile grabnic şi-a deschis, cuvântul Scripturilor pe-nţeles noroadelor aducându-l podoabă Bisericii.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Cu haine de piele pe Adam, de şarpe biruindu-se, l-ai îmbrăcat, Cuvinte al Tatălui; ci întru Tine, Hristoase, îmbrăcat, jupuirea trupului Constantin răbdându-o, ruşinat-a trufia vicleanului.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Cuvânt de cinstire lui Ştefan, cărării Mucenicilor, i-ai împletit, Ştefane, cu dragoste; ci câştigându-l solie la Hristos, te-a-ntărit, viteazule, în mucenicia ta, în slăvita lui Ceată luându-te.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Biserica vrând lui Dumnezeu s-aduci, slăvite Radule, şi neputând din pricina numelui, pe tine însuşi Stăpânului Hristos te-ai adus biserică prin mucenicia ta, întru care sfinţit-ai şi numele.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Toiag Voievodului creştin, Ianache înţeleptule, de Dumnezeu urâtorii ştiindu-te, asupra voastră întărâtându-se, tăiatu-v-au, sfetnice, capul amâdurora, de Hristos amândoi proslăvindu-vă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cuvântul Părintelui ceresc prin pogorârea Duhului L-ai zămislit, Fecioară, în pântece, scriptură vie şi chivot şi toiag şi cer şi biserică nouă arătându-te, Preacurată, nădejdea creştinilor.

Catavasie: Cela ce eşti lucrătoarea şi cuprinzătoarea a toate Înţelepciune şi Putere a lui Dumnezeu, întăreşte Biserica, Hristoase, neclătinată, emişcată, că singur eşti Sfânt, Cel ce întru sfinţi Te odihneşti.

Sedealna

Glas 1

Podobia: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Pe noul Constantin lăudându-l cu toţii, veniţi să-i sărutăm preacinstitele moaşte, ca harului dumnezeiesc întreit s-a făcut părtaş: de-al mirungerii, de-al lui David împăratul, şi de harul cel mucenicesc şi cunună şi slava cea veşnică.

Cântarea a 4-a

Irmos: Munte Umbrit cu Darul cel Dumnezeiesc, privindu-te pe tine Prorocul Avacum, cu ochii cei de departe văzători, a vestit mai înainte pe Sfântul lui Israel, ce vrea să iasă dintru tine, spre mântuirea şi înnoirea noastră.

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Capul neavând unde-ţi pleca, Dumnezeule, şi pe aceasta auzind-o fericitul Constantin, de râvnă umplându-se, vistieriile deschisu-şi-a, Bunule, nor de biserici zidind Ziditorului.

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Toată avuţia pământească pierzându-o şi neavând, precum Stăpânul, capul unde şi-l pleca, pe lemn, Voievodule, ţi l-ai plecat, de Dumnezeu iubitorule, mărturisind pe Hristos Cel pe lemn răstignit.

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Norul de biserici închinate Stăpânului Care-ntru Sfinţi Se odihneşte nicidecum te-a odihnit, ci capul plecându-ţi-l şi întru tine Dumnezeu odihnindu-Se, I-ai închinat şi biserica trupului tău.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Toată părinteasca rânduială plinindu-o, Botezătorului Stăpânul capul grabnic şi-a plecat; şi tu, Voievodule, asemeni Domnului plecatu-ţi-ai creştetul, asemeni Lui ascultător arătându-te.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Naşterea trupească, Născătoarea Stăpânului, întru mutarea ta la ceruri Voievodului i-a fost, la ceruri mutându-se întru aceeaşi, o, Stăpâna a cerului, la Fiul tău solitoare avându-te.

Catavasie: Graiurile Prorocilor şi ghiciturile întruparea Ta o au spus, cea din Fecioară, Hristoase: Lumina strălucirii Tale întru lumina neamurilor va ieşi, şi, Strigă Ţie adâncul cu veselie, Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Cântarea 5-a

Irmos: Cel Ce ai luminat cu Lumina venirii Tale, Hristoase şi ai strălucit cu Crucea Ta marginile lumii, luminează cu lumina cunoştinţei Dumnezeirii Tale inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credinţă.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Ale Tale mădulare pe Tine avându-Te, Dumnezeule, Viaţa şi Cap, Voievozii Tăi desluşit aceasta tuturor, Hristoase, au vădit-o, capul degrab lepădându-şi-l.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Într-al morţii întuneric şi umbra şi latura socotit-au să v-arunce păgânii, Slăviţilor; ci lumină mare pe Hristos în suflete avându-L, moarte primind la viaţă v-aţi dus.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Pe pământ Mântuitorul făclie văzându-te, şi cunună, Voievodule, înveşnicindu-ţi-o, Constantine, pusu-te-a în cer, lumina tuturora celor din curţile Domnului.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Cele bune, ca un tată, voind pentru fiii tăi şi mărirea pământească deşartă văzându-o, de cereasca slavă i-ai făcut părtaşi muceniceşte, o, Voievoade al Domnului.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

De un nume, Constantine slăvite, cu tatăl tău pe pământ şi de un scaun ai fost, înţeleptule; ci cu tatăl tău mărturisind Treimea de un scaun, iarăşi cu tatăl în ceruri petreci.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Cununie pământească gătitu-ţi-ai, Radule; ci Hristos nestricăcioasa cunună gătindu-ţi-o, pe aceea, Sfinte, ţi-ai ales, slăvite Mucenice, nunta de-aici lepădându-o.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înainte-Mergătorului Domnului, sfetnice, i-ai urmat, preaînţelepte Ianache, şi capul tău pentru legea Domnului ca el, slăvite Mucenice, ţi l-ai tăiat, fericitule.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Născătoare a Luminii, Fecioară, ştiindu-te, întunericul din suflet degrabă alungă-ni-l, mijlocind, Stăpână, la Hristos iertare de greşeli robilor tăi ca un Bun să ne dea.

Catavasie: Dumnezeiasca şi nespusa frumuseţe a bunătăţilor Tale, Hristoase, spune-voi; că din veşnica Slavă strălucire împreună vecuitoare şi ipostatică strălucind, din pântece fecioresc întrupându-Te, celor din întuneric şi umbră le-ai răsărit Soare.

Cântarea a 6-a

Irmos: Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel de dedesubt şi nu este izbăvitor; socotitu-ne-am ca oile de junghiere; mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti neputincioşilor Tărie şi Îndreptare.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Cetate Împăratului creştinilor Întocmai cu Apostolii la Hurezi, o, Voievoade, ridicând, astăzi, Constantine, în cetatea lui împărăţie nestricată de la Hristos ai luat.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Slăvitului Gheorghe biserica zidindu-i, Voievodule, şi ca el pe Dumnezeu mărturisind, moaştele într-aceasta, Mucenicule, de biruinţă Purtătorul ca pe-un odor şi-a primit.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Sămânţa cea cerească adăpându-o cu apa milosteniei şi cu faptele credinţei îngrijind, rodul însutit Semănătorului, o, Mucenicilor, îndată prin seceriş aţi adus.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Lăsat-aţi pentru dragostea Stăpânului Celui de voie răstignit şi soţii şi prunci şi maică şi surori, vrednici arătându-vă, Slăviţilor, de Dumnezeu Care pe Sine S-a deşertat pentru noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

În sfeşnic aşezatu-s-au Bisericii de mâna Ziditorului, precum candelele pline cu untdelemn, sufletele care, Brâncovenilor, ca înţeleptele fecioare pentru Hristos v-aţi gătit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Trezeşte-ne, Stăpână, ridicându-ne din somnul greu al patimii, întunericul păcatului gonind, acoperământul tău şi mila ta nedepărtând, Preamilostivă, de la supuşii tăi.

Catavasie: Focul cel dinlăuntru al chitului celui născut în luciul mării era închipuirea îngropării Tale celei de trei zile, căreia Iona proroc s-a arătat, ca fiind mântuit, precum s-a şi trimis mai-nainte, nevătămat striga: Jertfi-voi Ţie, Doamne, cu glas de laudă.

Condac

Glasul al 8-lea

Podobia: Apărătoare Doamnă...

De stăpânia trecătoare lepădându-vă, Împărăţia nestricată, Voievozilor, aţi luat de la Stăpânul muceniceşte; pe Acela arătaţi-L, Brâncovenilor, îndurat celor ce strigă cu evlavie: Bucuraţi-vă, de Hristos iubitorilor.

Icos

Auzind Voievodul de a Ucenicilor ceată, cea pe nori venită întru adormirea Stăpânei, de norul harului umbrindu-se zis-a fiilor lui: Şi noi, o, preadulcii mei fii, într-a Împărătesei cetate şi prăznuire aflându-ne, ceata să întocmim spre cinstirea mutării acesteia la Viaţă, iar nu ca Iuda spre lepădarea de Unul-Născut al ei. Veniţi, dar, iubitorilor de Mucenici, ceată adunându-ne şi pomenirea lor săvârşind, acestora cu evlavie să strigăm: Bucuraţi-vă, de Hristos iubitorilor.

Cântarea a 7-a

Irmos: Pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Cuptor Gândit te înţelegem noi, credincioşii, că precum a mântuit pe cei trei tineri, Cel Preaînălţat şi pe mine, tot omul, în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinţilor, Cel Lăudat şi Preaslăvit.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Sufletul dând lui Hristos, vitejilor, pentru viaţa cea de veci l-aţi păstrat, aşa cum a zis, şi neruşinându-vă de El, înţelepţilor, în desfrânatul neam al păgânilor, împărăţiţi cu Hristos, Voievozilor, de-a pururea.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Încă de-aici cu puterea Duhului Împărăţia lui Hristos înlăuntru vostru venind, slava şi cununile grabnic, Voievozilor, aţi lepădat, fericiţilor, mărturisind pe Hristos Împărat şi Dumnezeu şi Stăpân.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Cum voi putea eu, unsul lui Dumnezeu, fără credinţa lui Hristos să m-arăt supuşilor mei? zis-ai, Voievodule, împăratului păgân cu îndrăznire, viteazule, mărturisind pe Hristos Împărat şi Dumnezeu şi Stăpân.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Cum voi primi în Împărăţia Mea fără cunună-mpodobit pe cinstit voievodul Meu? zis-ai, Dumnezeule, punând înaintea lui cu harul Tău cununa cea veşnică; ci pe cea veche lăsând, pe cea nouă a luat-o degrab.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Pe Dumnezeu văzând, Voievodule, la moarte dând pe Fiul Său pentru noi, Cel Unul-Născut, Lui asemănându-te, la moarte pe fiii tăi i-ai îndemnat, înţeleptule, precum Hristos, fericiţii, plinind cuvântul tatălui.

Naştere dând după legea trupului pruncilor tăi celor iubiţi, iubitorule de Hristos, jertfă, Voievodule, i-ai adus lui Dumnezeu ca Avraam, înţeleptule, întru viaţa de veci, Constantine, iarăşi născându-i pe ei.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiilor tăi preadulci, Voievodule, capul tăindu-se văzând de securea păgânilor, inima şi sufletul cumplit ţi s-au sfâşiat, ca lângă Cruce Maicii Stăpânului; ci mergători-înainte pe dânşii la Hristos i-ai avut.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Trupul voind, Stăpână, să ţi-l îngropi în valea lui Iosafat, în grădina Ghetsimani, semn preadesluşit ai dat nouă, celor ce-ţi cântăm, că milostiv pe Domnul vrei să ni-L faci când judeca-va, Fecioară, aici tot neamul oamenilor.

Catavasie: Neruşinatei mânii şi focului dumnezeiască dragoste împotrivindu-se, focul, adică, l-a răcorit, iar de mânie ţi-a râs, prin cea cuvântătoare şi de Dumnezeu însufleţită întreit-glăsuitoare a Cuvioşilor liră, răsunând împotriva organelor musiceşti în mijlocul văpăii: Preaproslăvite Dumnezeul Părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Ţese-ne haina, din mijlocirile tale, pentru nunta cerescului Mire, rugămu-ne ţie, Radule slăvite.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Tatălui voia asemeni Ţie, Hristoase, împlinind-o Matei înţeleptul, plineşte-i, Stăpâne, cea pentru noi solire.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Pe Împăratul, sfetnice, pururea roagă-L, ale şarpelui sfaturi, Ianache, ştergând, Mucenice, din inimile noastre.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Vindecă, Maică, mijlocind către Domnul, toată boala şi toată-ntristarea robilor tăi grabnic, Fecioară preacurată.

Stih: Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe El întru toţi vecii.

Catavasie: Văpaia răcorind pe Sfinţi, iar pe necredincioşi arzând, Îngerul Cel Atotputernic al lui Dumnezeu a arătat-o Feciorilor; şi izvor de viaţă începător a lucrat-o pe Născătoarea de Dumnezeu, stricare morţii şi de viaţă izvorâtoare celor ce cântă: pe Făcătorul Unul să-L cântăm cei izbăviţi şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a

Irmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântecele cel Fecioresc făcându-Se Om; pentru aceasta, pe Preacurata de Dumnezeu Născătoarea, toţi credincioşii o mărim.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Măcar că la vedere şase fiind, prin unirea credinţei, Slăviţilor, una aţi fost, Treimea-n Unime închipuind, fărămiţarea ce rupea firea omenească înlăturând; rugaţi-L, dar, pe Domnul cumplita dezbinare să ne alunge, Brâncovenilor.

Stih: Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Unirea din credinţă cu Dumnezeu prin lucrarea poruncilor Domnului ai dobândit, Sfinte Voievoade al lui Hristos, şi mincinoasa unire cu rău credincioşii ai osândit, vădind muceniceşte a dogmelor tărie; întru acestea întăreşte-ne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cântarea cea săracă primindu-o, Brâncovenilor, pururi rugaţi-vă lui Dumnezeu, degrabă făcându-ni-L milostiv, toată nevoia, Sfinţilor, grabnic alungându-o de la noi şi toată uneltirea vrăjmaşului călcând-o, şi sănătate dăruiţi-ne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pe tine rugătoare lui Dumnezeu te aducem, Fecioară, toţi robii tăi; roagă-te, dar, Fiului tău Celui Preamilostiv şi Tatălui şi Duhului, Unuia Stăpânului tuturor, Treimii Celei Sfinte, spre noi să Se îndure, pe toţi, Stăpână, mântuindu-ne.

Catavasie: Biruiescu-se hotarele firii întru tine, Curată Fecioară, că naşterea fecioreşte şi moartea arvuneşte viaţa; ceea ce eşti după naştere fecioară şi după moarte vie, mântuieşti pururea, Născătoare de Dumnezeu, moştenirea ta.