Nu-i lăsa copilului tău bogăție, ci virtute! Pentru că, într-adevăr, este mărturia celei mai rele nesăbuințe ca în timp ce trăim, să nu le dăm copiilor noștri stăpânirea peste toate bunurile, iar dacă murim, să le punem la dispoziție multă libertate.

Desigur, că din timpul vieții am putea să căutăm să-i facem responsabili și să-i înțelepțim și să-i înfrânăm pe copii când folosesc în chip rău bunurile, însă când murim, dacă împreună cu absența noastră și cu tinerețea le dăm și stăpânirea care vine din bogăție, îi vom împinge pe acești copii nefericiți și chinuiți în prăpăstii nenumărate, punând gaz pe foc și aruncând untdelemn în cuptorul cel înfricoșător.

Prin urmare, dacă vrei să le lași bogăție sigură, lasă-L pe Dumnezeu datornic față de aceștia, și Acestuia dă-I actul lor de moștenire. Pentru că dacă primesc acești bani, copiii nu știu cui să-i dea, și vor cădea în mâinile celor mulți, nemulțumitori și calomniatori. Dacă însă tu mai înainte îi dăruiești copilului averile lui Dumnezeu, comoara rămâne în continuare neatinsă și întoarcerea ei se va face cu multă ușurință.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvinte de aur. Volumul III. Nunta, familia și problemele lor, traducere de Pr. Victor Manolache, Editura Egumenița, Galați, pp. 225-226)