Nu este mai mare ascultare, ca ascultarea din biserică. Şi dacă n-ai face altceva, decât să cureţi cu o cârpă duşumeaua în casa Domnului, asta se socoteşte în faţa lui Dumnezeu mai presus de orice altă faptă. Nu este o ascultare mai mare ca cea făcută pentru biserică. Şi orice-ai face în ea şi când intri şi când lucrezi înăuntru şi când ieşi afară, totul trebuie să faci cu frică şi cu cutremur şi niciodată să nu încetezi rugăciunea minţii, şi să nu vorbeşti cu nimeni în biserică, afară numai de mare trebuinţă şi atunci tot numai pentru nevoia bisericii. Căci ce este mai frumos, mai plăcut şi mai presus decât biserica? Şi de cine oare să ne temem într-însa şi unde să ne bucurăm cu sufletul, cu inima şi cu tot cugetul nostru, mai mult dacă nu în biserică, unde însuşi Stăpânul şi Domnul nostru este de faţă totdeauna cu noi.

(Sfântul Serafim de Sarov, Cuvinte duhovniceşti, Editura Pelerinul român, Oradea, p. 134)