Cea mai sfântă muncă pe care o face omul pe pământ e tot munca de la câmp. Întotdeauna te înnobilează. Marii noştri sfinţi au fost păstori de oi şi truditori la câmp, oameni care au trăit în mijlocul naturii. Dacă vreţi să ştiţi, cine este păstor de oi şi de animale, dacă e un om integru şi un creştin bun, ajunge la sfinţenie întotdeauna. Dacă îl pui la o maşină, la o fabrică undeva, la vreun tablou de comandă, nu face nimic. Iese un robot şi un om al fabricii, pe când aici el este liber, e în aer liber, se uită în sus, vede cerul, simte pe Dumnezeu, se uită la animalele cele nevinovate şi îşi reglementează şi el viaţa, că oaia are uneori mai multă morală decât omul. Se uită la florile câmpului şi îl înnobilează, se uită la fluturaşi cum zboară, la păsărele cum îşi hrănesc puişorii şi învaţă şi el să fie un om echilibrat în viaţă.

(Mi-e dor de Cer, Viața părintelui Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 549)