Munca este o binecuvântare a lui Dumnezeu. Pentru împrejurarea în care trăieşte fiecare, Sfântul Apostol Pavel reglementează că „cine nu vrea să muncească, acela nici să nu mănânce". Spune că el însuşi a câştigat pentru el şi pentru cine era cu el cele de trebuinţă (Fapte 20,34).

Munca este o necesitate, este un mijloc de îmbunătăţire sufletească, este un mijloc de reţinere de la împrăştiere. În pilda cu lucrătorii tocmiţi la vie, către unii care au stat până seara fără lucru, Domnul Hristos a zis: „De ce aţi stat toată ziua fără lucru?”

Când eram eu copil, în familia noastră era o vorbă: Nu sta fără lucru că-i păcat. Munca e o binecuvântare a lui Dumnezeu pentru om. E mare lucru să fii conştient de aceasta, că eşti dator cu munca. Să ai conştiinţa că „cu nădejdea fără muncă, nu-ţi răsare grâu-n luncă, dar cu amândouă-n'plug, umpli lunca de belşug" - Sau, este o rugăciune de seară, scrisă tot de Vasile Militaru de la care-i cuvântul acesta: „Să pornesc la muncă sfântă cum pornesc albinele, să pot umple ca şi ele fagurii cu binele" .

(Părintele Teofil Părăian, Întâmpinări, Editura Sophia, Bucureşti, 2000, p.16-17)