Părinții unui copil dificil și neastâmpărat s-au dus la Părintele plângându-se de situația în care se aflau și cerându-i sfat legat de ce ar trebui să facă. Părintele le-a spus că ar trebui să fie mai atenți la viața lor. Părinții însă, tot aduceau vorba de problema copilului lor, iar Părintele le vorbea despre datoriile lor de creștini, ca părinți. La un moment dat părinții i-au spus: „Cuvioase, noi n-am venit aici pentru noi, iar cele ce ni le spuneți le știm de mici copii și acum îi învățăm pe alții. Am venit pentru copilul nostru”.

Atunci Părintele le-a spus: „Dar n-ați înțeles că de-atâta vreme tot despre copilul vostru vă vorbesc? N-ați înțeles că mântuirea copilului vostru depinde de sfințirea voastră? Nu de teoria, ci de practica mântuirii?”. Și a completat mai apoi: „Trebuie să purcedeți imediat la aceasta, dacă vă iubiți cu adevărat copilul”.

(Konstantinos Yannitsiotis, Lângă părintele Porfirie, Editura Bunavestire, Bacău, 2002, p. 163)