Creştinii primelor veacuri se îngrijeau nu numai de cultura generală a copiilor lor, nu se străduiau numai ca aceştia să dobândească înţelepciunea păgână, să înveţe filosofia, muzica, artele. Învăţându-şi copiii, ei erau călăuziţi de o profundă şi sfântă regulă: nefericit este cel ce ştie tot, însă nu Îl ştie pe Dumnezeu; fericit e cel care Îl ştie pe Dumnezeu, chiar dacă nu ar şti nimic altceva.

Să nu credeţi că prin aceasta vi se interzice să vă învăţaţi copiii ştiinţele lumeşti. Câtuşi de puţin! Cei mai mari dintre Părinţii şi Dascălii Bisericii noastre au studiat ei înşişi în tinereţe, cu multă râvnă, toată înţelepciunea ştiinţifică, filosofică. Vasilie cel Mare, Grigorie Teologul, loan Gură de Aur au fost oameni foarte cultivaţi pentru vremea lor. Şi copiii voştri trebuie să fie cultivaţi, învăţaţi. Este important însă ca învăţătura şi educaţia lor să nu se mărginească la înţelepciunea lumească, la înţelepciunea acestei lumi, ca pe lângă asta să cunoască dreptatea supremă şi adevărul suprem, să înveţe legea lui Dumnezeu şi poruncile lui Hristos, să deprindă cucernicia neîncetată, să-şi aducă aminte întotdeauna de Dumnezeu, de poruncile Lui, de căile lui Hristos. Atunci şi numai atunci nu se vor rătăci pe căile înţelepciunii omeneşti, numai atunci vor pune mai presus de orice înţelepciunea creştină, cunoştinţa de Dumnezeu. Aşa trebuie să îi învăţaţi pe copiii voştri.

(Sfântul Ierarh Luca al Crimeei, Cum să educăm ortodox copilul, Editura Sophia, București, 2011, pp. 107-108)