Nicolae Grigoraș s-a născut la 28 septembrie 1905 în Lungani, județul Iași. Acesta avea studii de Teologie și Drept, dar se pare că profesa avocatura, după ce în armată fusese confesor la Diviziile a VIII-a și a XIV-a Ambulanță.

A fost arestat la 25 mai 1950 pentru apartenență la organizația anticomunistă condusă de medicul-colonel Gheorghiu Ioan. Conform scenariului Securității, preotul Grigoraș era suspectat pentru încercarea de reorganizare a cadrelor PNȚ din Podu Iloaie. În realitate, legătura cu medicul Gheorghiu se datora unui tratament medical pe care Grigoraș îl urma regulat. Astfel, prin Sentința nr. 383 din 31 martie 1951 a Tribunalului Militar Iași Nicolae Grigoraș a primit 3 ani închisoare corecțională pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”.

Nicolae Grigoraș a cunoscut penitenciarul Suceava (1950), apoi coloniile de la Poarta Albă (mai 1951 și iulie 1953), Peninsula (ianuarie 1952 și septembrie 1953), Galeșu (noiembrie 1952) și Valea Neagră (septembrie 1953).

A fost eliberat la 25 mai 1954 de la Peninsula.

Pentru că suferea de apendicită, refuza să iasă la muncă, motiv pentru care gardienii îl considerau „instigator” și îi aplicau pedepse cu zeci de zile de izolare.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 82-83)