Nicola(i)e Aioanei s-a născut la 10 aprilie 1924 în localitatea Pipirig, județul Neamț. A absolvit patru clase secundare și Școala de cântăreți bisericești din Iași (1939). În 1940, a fost intendentul Patriarhului Nicodim Munteanu la mănăstirea Neamț. Deoarece se implicase în politica Mișcării legionare, în 1941, după rebeliune, pleacă în Germania, unde până în 1943 lucrează la o fabrică de avioane. Nu știm în ce circumstanțe revine în țară. La cererea Consiliului parohial din Pipirig, la 21 februarie 1946 este numit în postul al doilea de cântăreț. În ianuarie 1949 este comprimat de Ministerul Cultelor.

Pentru implicare în grupul anticomunist condus de învățătorul Grigore Caraza, este căutat de organele de represiune. În august 1949 reușește să se sustragă arestării, urcând în munți. Este prins de Securitate la 10 aprilie 1951, în casa părinților săi. Prin Sentința nr. 901 din 27 august 1951 a Tribunalului Militar Iași, este condamnat la 2 ani de închisoare corecțională pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale”, începând cu data de 20 iulie 1951. Cunoaște închisorile de la Iași (iulie 1951) și Gherla.

Este eliberat la 23 iulie 1953 de la Gherla. Prin Hotărârea nr. 3 din 30 noiembrie a Consistoriului disciplinar protopopesc Târgu Neamț, este pedepsit cu „oprirea totală de la săvârșirea lucrărilor sfinte pe timp de doi ani, cu computarea pedepsei de la data de 27 mai 1951 până la 27 mai 1953” și reabilitat.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, p. 28)