Nimeni, fiind ispitit, să nu Îl învinuiască pe Dumnezeu pentru aceasta. „Dumnezeu este neispitit de rele. Ci fiecare se ispiteşte, de a sa poftă fiind tras şi amăgit”, zice un anumit om ceresc şi insuflat de Dumnezeu (Iac. l, 13-14). Şi dacă acest lucru este adevărat, atunci nu este limpede că aduc hulă Celui singur drept şi Preabun, aceia care filozofează cum că El determină, cu stelele, oamenii spre patimi rele? Căci dacă există în stele o oarecare forţă răufăcătoare ce îi determină pe oameni la rău şi la patimi, atunci fiecare lucru rău făcut de aceştia pune forţa aceasta să stăpânească peste oameni. 

(Sfântul Maxim Grecul, Viaţa şi cuvinte de folos, traducere de  Florentina Cristea, Editura Bunavestire, Galaţi, 2002, pp. 54-55)