Nimic nu este mai puternic decât smerenia
Așa cum flacăra ce se înalță din vreascurile subțiri se aprinde și în același timp se face scrum, în timp ce firea lemnelor tari nu se aprinde cu ușurință, dar păstrează vreme îndelungată flacăra, la fel și sufletele puternice și statornice nici nu ard, nici nu se sting cu ușurință, însă cele slabe le pătimesc pe amândouă într-un moment foarte scurt.
Înălțarea de sine nu este sănătoasă și așa cum baloanele de săpun se sparg lesne, la fel și cei trufași se pierd cu ușurință.
Dacă însă nu crezi, dă-mi un om obraznic și îngâmfat și vei vedea că la cea mai mică greutate devine mai fricos și decât iepurele. Pentru că așa cum flacăra ce se înalță din vreascurile subțiri se aprinde și în același timp se face scrum, în timp ce firea lemnelor tari nu se aprinde cu ușurință, dar păsterază vreme îndelungată flacăra, la fel și sufletele puternice și statornice, nici nu ard, nici nu se sting cu ușurință, însă cele slabe le pătimesc pe amândouă într-un moment foarte scurt. Deci, știind toate acestea, să lucrăm smerenia, pentru că nimic nu este mai puternic decât smerenia. Ea este mai tare și decât piatra și mai dură decât diamantul și ne păzește mai mult decât turnurile, decât cetățile și decât zidurile, de vreme ce se face mai înaltă decât toate cursele de război ale diavolului.
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Două sute cincizeci de parabole, traducere de Pr. Victor Manolache, Editura Egumenița, 2011, pp. 29-30)
Nu te-ai rugat niciodată ca să ți se dea smerenie?
De la melancolie, la pocăință – drumul vindecării
Citește despre:Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro