„Când te ajuţi pe tine e semn că te ajută şi Dumnezeu”

A sta ferm în gândul lui Dumnezeu dă minţii o putere mai presus de firea ei.

Avem aici taina sinergiei, a colaborării dintre har şi libertate. Cine stă tare în cugetarea îndreptată spre Dumnezeu pare să stea prin el însuşi. De fapt, stă tare pentru că harul îl ajută în chip ascuns să facă acest efort. Harul nu exclude efortul voinţei noastre, ci tocmai el îşi arată lucrarea lui în acest efort. Totuşi, harul nu-şi produce efectul decât prin acest efort. Când te ajuţi pe tine e semn că te ajută şi Dumnezeu. Chiar faptul că stai în Cel ferm te face ferm. Chiar prin aceasta ne aflăm într-o stare mai presus de fire. Dar chiar în această stare fermă e implicat în acelaşi timp un efort al nostru. E adevărat că ţinem această fermitate mai uşor sau o ţinem numai datorită faptului că lucrează harul în noi, dar efortul nostru e totuşi implicat în posibilitatea firii.

(Părintele Dumitru Stăniloae, nota 241 la Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinţă, în Filocalia X, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008, p. 188)

De la același autor

Ultimele din categorie