Pe monahii cei mai tineri din chinovie în multe feluri îi luptă vrăjmaşul, şi în unii dintr-înşii pune ură la lucrul mâinilor. Şi în ce chip? Eu voi zice, ajutându-mi mie darul. Făcându-se dimineaţă, se scoală fratele să-şi facă rugăciune în chilia sa, apoi se apucă de lucru. Atunci îi aduce lui dracul, urătorul de bine, gândul trândăviei. Şi dacă, după ce i-a venit trândăvirea, fratele ar răbda, lucrând şi cugetând, atunci alungă trândăvirea, ajutându-i darul. Ci întru aceasta se biruieşte fratele, căci, când îi vine trândăvirea, nu se nevoieşte împotriva ei prin răbdare; pentru aceea şi cu uşurinţă se biruieşte.

Slăbănogindu-şi gândul, începe a zice întru sine: Astăzi mă simt ca un slăbănog şi sunt neputincios. De ce, oare? Şi ce voi face? Mai bine să nu lucrez astăzi, ca să mă odihnesc puţin, iar mâine mă voi sili la rucodelie şi voi face lucrul pentru amândouă zilele. Deci, nu lucrează fratele în ziua dintâi şi astfel se duce lucrul unei zile. La fel şi a doua zi, dracul, urătorul de bine, mai cumplită trândăvie varsă împrejurul fratelui, decât cea dintâi, aducându-i lui pomenirea zilei celei de faţă şi a celei trecute. Atunci, fiind ţinut de gânduri, se scoală şi lasă lucrul lui şi de multe ori începe a face cele ce nu sunt lucruri ca pe nişte lucruri. Sau, din chilie scoţând pe monah, îl face pe el a umbla degeaba. Şi întru aceasta ispiteşte vicleanul pe monah din pricina moleşirii sale.

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături vol. 2, Editura Bunavestire, Bacău, 2008, p. 128)