Nu căuta desăvârşire creştină în faptele bune omeneşti. Ea nu se află acolo: ea e ascunsă în crucea lui Hristos. Crucea proprie se schimbă în crucea lui Hristos, atunci când ucenicul lui Hristos o poartă cu conştiinţa lucrătoare a păcătoşeniei sale, ce are nevoie de chinuri, atunci când o poartă dând mulţumită lui Hristos, slavoslovind pe Hristos. Slavoslovirea și recunoştinţa fac să se nască în pătimitor mângâiere duhovnicească; recunoştinţa şi slavoslovirea se fac izvoare îmbelşugate ale unei bucurii nepătrunse și nestricăcioase, care picură în inimă în chip haric, revărsându-se peste suflet, revărsându-se chiar peste trup.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvinte către cei care vor să se mântuiască, traducere de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2000, p. 35)