Copiii mei, să trăim în tăcere, să trăim smerit, să trăim lăuntric, să trăim în felul duhovnicesc pe care-l vrea Dumnezeu. Să trăim mai ales, în adâncimea duhului. Adică în tăcerea nopții. Atunci vom avea toate trăirile și simțămintele slujbei.

Nu există om mai fericit și cu o privire mai luminoasă decât cel care iese de la o slujbă foarte frumoasă și merge la chilie ca să-și continue comuniunea cu Hristos! Si chiar dacă va adormi, va adormi cu pomenirea lui Hristos sau cu rugăciunea lui Iisus.

(Arhimandrit Emilianos Simonopetritul, Tâlcuiri la sfintele slujbe, Editura Sf. Nectarie, pp. 73)