Noi, părinții, adeseori întărim fără să vrem în copii comportamentul demonstrativ, lăudându-l pe copil și îngăduindu-i să se amestece în convorbirile celor mari și să-i întrerupă. Copilul realizează slăbiciunea noastră și în curând începe să facă totul în mod demonstrativ: să citească versuri, să danseze, să cânte.

De regulă, adulții se înduioșează, se „topesc”, îl laudă, îl sărută pe copil și nu se gândesc deloc la faptul că purtarea copilului este în mod evident demonstrativă. Problema devine din ce în ce mai profundă și în urma faptului că familiile contemporane au un singur copil, maximum doi, și aceștia devin pentru părinți „buricul pământului”.

(Dr. Dimitri Avdeev, Nervozitatea, cauze, manifestări, remedii duhovnicești, Editura Sophia, București 2008, p. 53)