De multe ori, ne minunăm de cei ce se adună în rugăciune, la rând la Sfânta Parascheva. Sunt mulți, câtă frunză și iarbă! Unii vin de departe. Nici drumul, nici oboseala, nici vremea sau bolile nu-i împiedică să lipsească de la racla Sfintei de ziua acesteia. De ce? De ce vin pelerinii la Cuvioasa? „Ne cheamă! Suntem chemați. Nu oricine vine la Sfânta Parascheva, că nu-i chemat. Sfânta este simțită, este ocrotitoare. Și atunci ea ne cheamă, și noi ne rugăm ca în fiecare an să ne cheme! Este ceva deosebit, există ceva în puterea ei de a ne aduce aici în fiecare an”, spune Maria Bostan, învățătoare pensionară din Vrancea.

Și, totuși, unii nu înțeleg chemarea. Arată cu degetul, judecă și jignesc. De ce nu li se îndeplinește dorința, ca oamenii să-și părăsească credința și să lase Iașul pustiit în preajma lui 14 octombrie? „Și aici e ceva. Acest semn de întrebare ar trebui să dea de gândit multora. Este ceva nespus, este ceva adânc care cheamă și, de aceea, lumea nu se lasă. Deși suntem răi, suntem păcătoși, recunoaștem că avem destule…  Ei, dar faptul că aici se întâmplă ceva, de aceea venim. Și pentru că simțim”, explică doamna care, timp de 40 de ani, a clădit generații întregi de oameni adevărați – oameni cărora le-a insuflat, pe lângă dragul de școală, dragul de țară și de Dumnezeu. „Eu totdeauna i-am adus pe listă pe toți, aici, la Sfânta Parascheva. Pe toți din clasa mea îi aduceam, ca să știu că s-au rugat. Și le duceam mir de la Cuvioasa și dimineața îi miruiam așa, cum face părintele. Și eu eram un părinte acolo, la școală. În fiecare dimineață, înainte de a începe orele, ne împăcam cu Dumnezeu – întâi spuneam Tatăl nostru cu toții – și după aceea ne împăcam cu țara – cântam imnul țării. Așa se începea”, povestește, cu nostalgie, doamna învățătoare Maria Bostan. O doamnă care-și poartă și astăzi elevii în rugăciune.

(Mărturie de la Hramul Sfintei Parascheva – Iași, 2017)