Când te vei obosi, stai întins şi odihneşte-te şi apoi iarăşi ridică-te. Lucrează cât timp vei avea puteri şi până când îţi va fi cu putinţă, ceea ce se cuvine şi e de folos spre mântuire; iar pentru lipsa de râvnă şi pentru slăbiciuni căieşte-te; însă nu te tulbura, ci cu smerenie strigă către Domnul ca şi vameşul: „Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului!”.

Îţi înţeleg sentimentul de stânjeneală, însă nu văd mijloace şi posibilităţi să schimbi aceasta în comoditate, în afară de un remediu evanghelic, arătat de Însuşi Domnul: „În răbdarea voastră vă veți dobândi sufletele”. Tine-te cu putere de acest cuvânt şi reuşeşte în mântuire, străduindu-te să eviţi din toate puterile tot ceea ce e deşert şi dăunător sufletului.

Nu eşti singura care gândeşti astfel, ci sunt mulţi: dacă ar cunoaşte dinainte şi ar şti cum va fi totul, atunci şi-ar face altfel treburile. Acum însă e incomod şi târziu ca să mai schimbi împrejurările. Dar repet: poartă de grijă să izbuteşti în mântuire.

Cât despre îndatorire, nu te îngriji mult. Puternic este Domnul să îndrepte şi această povară. Doar să începi prin a evita tot ce e nefolositor şi zadarnic, invocând ca pretext bătrâneţea şi boala.

(Sfântul Ambrozie de la Optina, Sfaturi pentru familia creștină, Editura Platytera, 2006, p. 86)