Unii s-au înecat în suferințe pe când alții trăiesc în belșug. Unii ucigași sunt osândiți, iar alții scapă de pedeapsă. Unii răufăcători sunt întemnițați, iar alții rămân liberi. Câți tâlhari, câți hoți, câți înșelători nu umblă printre noi nepedepsiți? Așadar când vezi oameni care au făcut păcate asemănătoare sau poate și mai mari, rămânând nepedepsiți, vrând-nevrând ești nevoit să admiți că există iad, pentru că firește, Dumnezeu nu este nedrept și nu face deosebiri. Ar fi nedrept dacă i-ar lăsa pe atâția păcătoși nepedepsiți și pe atâția virtuoși în suferință, dacă n-ar fi pregătit și pentru unii și pentru alții o altă stare, viitoare.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Traducere de Cristian Spătărelu și Daniela Filioreanu, Editura Egumenița, p. 55)