„Hristoase al meu, nu pleca din inimile noastre!” Însă, pentru aceasta este nevoie de bunătate. Să te bucuri atunci când ești judecat. A fi judecat este bine, căci aceasta este ca și cum ai pune sare în mâncare. Abia atunci îți dai seama dacă îl poți ierta pe celălalt. Aici se vede valoarea celui care crede. Adică să fii judecat și să te ascunzi într-un loc retras și să te rogi pentru acela ca să-l mântuiască Dumnezeu.

(Anastasie Malamas, Ca aurul în topitoare. Viața mucenicească a unui Iov al zilelor noastre, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2012, p. 27)