Sfântul Apostol Pavel consideră unirea dintre soţ şi soție drept o imagine a lui Hristos Mirele şi mireasa Sa, Biserica. Aici, prototipul este Hristos = mirele, Biserica = mireasa. Relaţia analogă este cea a soţului şi soţiei, în timp ce arhetipul este Hristos şi Biserica. Dar putem înţelege relaţia dintre Hristos, Dumnezeiescul Mire, cu mireasa Sa, Biserica, doar fiindcă la nivelul existenţei noastre omeneşti suntem atât de familiarizaţi cu relaţia dintre soţ şi soţie.

Prin urmare, simbolistica fundamentală folosită atât de prolific în întreaga Scriptură pentru a reda unirea dintre Dumnezeu şi om este căsătoria dintre soţ şi soţie. Această unire a soţilor în căsătorie este temelia pentru întreg limbajul care se referă la Dumnezeu, Cel ce Se căsătoreşte cu poporul Său ales, poporul Vechiului Legământ, dar şi la împlinirea acestei uniri divin-omeneşti realizate în Hristos, prin Întruparea Sa.

Căsătoria este o instituţie divină, o Taină a Bisericii. Aşa cum de multe ori s-a subliniat, Biblia începe şi se încheie cu o căsătorie. Dacă ne amintim de cele trei scopuri ale căsătoriei, putem înţelege exact ce anume face ca unirea dintre soţ şi soţie să fie imaginea perfectă a unirii dintre Hristos şi Biserică.

În mod tradiţional, primul scop este procrearea (şi educarea) copiilor. Dar aceasta se întâmplă doar prin unirea soţilor într-un trup. Aici vedem cheia tainei primordiale a căsătoriei mistice dintre Dumnezeu şi om, realizată prin unirea într-un trup dintre Hristos Mirele şi mireasa Sa, Biserica, prin Taina Trupului şi Sângelui Său.

(Anthony Stehlin, Taina căsătoriei și contracepția. Problema contracepţiei din perspectiva tradiţiei dogmatice creştin-ortodoxe, Editura Doxologia, 2017, pp. 139-140)