Domnul conduce cu înţelepciunea şi cu cuvântul Său lumile materiale; o face puternic, în chip minunat. Ca şi componentele unui trup de animal, arborii, iarba, pietrele se ţin legate în alcătuirea lor, asemenea tuturor corpurilor, graţie forţelor şi legilor care lucrează în ele.

Aşa cum sufletul poartă trupul şi îl însufleţeşte, tot astfel şi Dumnezeu „poartă” lumea, însufleţind-o cu Duhul Sfânt. Nu în zadar omul este considerat a fi o lume în mic. În faţa lui Dumnezeu, lumea întreagă este ca o biată pânză de păianjen! O biată pânză de păianjen este şi trupul meu!

Şi totuşi, câtă înţelepciune în fiecare atom al materiei şi totul se ţine numai prin înţelepciune, prin legi veşnice, pline de înţelepciune. O, înţelepciune, înţelepciune, cu toată existenţa noastră suntem datori faţă de tine – faţă de bunul tău Pricinuitor! Moartea mea, dezagregarea sau nimicirea fiinţei mele văzute, dovedeşte limpede că nu sunt în faţa Ta, Doamne, decât o pânză de păianjen!

(Sfântul Ioan din Kronstadt, Viaţa mea în Hristos, Editura Sophia, Bucureşti, 2005, p. 191-192)