O carte ca un dar de lumină

Nu m-am gândit să dăruiesc Duminica picături de carte mai consistente, dar de fiecare dată las în naosul zilei câte un dar de carte. De data aceasta încerc să vă bucur cu volumul Anei Selejan: Lucian Blaga, Biografie și creație. Contribuții critice (Editura Muzeului Literaturii Române, 2020, 270 pg.). 

Nici nu aș putea-o numi simplu, carte de critică literară. Doamna Ana Selejan ni-l povestește pe Lucian Blaga din inima ei, din impresionanta sa lectură. Pe când eram student mă lăsam copleșit de sinteza propusă în volumele sale Trădarea intelectualilor (1992) și Reeducare și prigoană (1993). Apoi au fost dăruite cititorului român volumele din seria Literatura în totalitarism (6 volume, publicate între 1994-2000, reeditate la Editura Cartea Românească, între 2005 și 2014, una dintre cele mai ample investigații asupra dezastrului produs în literatură între anii 1949-1960).

Nu este rostul picăturii noastre de azi să refacem discreta și luminoasa sa muncă în domeniul criticii literare. Dar nu putem uita nici volumele Poezia românească în tranziție. 1944-1948 (2007), Adevăr și mistificare în jurnale și memorii apărute după 1989 (2011), și Glasul patriei, un cimitir al elefanților în comunism (2012). Preferata mea rămâne însă Carte rară și prețioasă. Sec. XVI- XVII (vol. 1, 1991; vol. 2, 1992) și „sora” ei de duh Scut la Nordul Dunării. Istorie și bibliofilie în cartea de patrimoniu (Sibiu, 1996). Așa cum nu pot să nu apreciez antologia dedicată soțului său, poetul Radu Selejan, Retorica vulnerabilității. Poezia lui Radu Selejan (2011), o monografie oarecum profetică prin surprinderea fragilizarea și vulnerabilizarea poetului la care asistăm în vremea din urmă.

Revenind la volumul Lucian Blaga, Biografie și creație. Contribuții etice, am lăsat să se sedimenteze în sufletul meu câteva zile lectura sa și am constatat că nu e suficient să amintesc despre scrierea ei. Aș vrea să v-o retranscriu, pe alocuri, pentru sincera ei emoție. Ca sibieni, faptul că autoarea dezlipește filele vechilor jurnale pentru a ni-l repovesti pe Blaga Ne-așezatul ori coboară din rapturile bibliografiilor aspecte de intimă analiză ne apropie și mai mult de frumusețea de om al lui Lucian Blaga. Analiza asupra poeziei – aducându-mi aminte de insistența prin care cerea colegelor mele de an, astăzi profesare de Limba Română, să citească operele pentru a putea înțelege literatura – m-a obligat să reiau volumele de poezii, să-mi revăd cuminte risturile propriei mele lecturi de tinerețe, să redescopăr elementele de mit și „zariștea expresionismului” care mi-au format deschiderea către literatura și filozofia lui Blaga.

Sunt punctări asupra poeziilor sale care încântă, ca și cum autoarea ar reciti cu tine poeziile și ți-ar oferi propria hartă de înțelegere. Apoi ultimele două capitole dedicate pieselor de teatru – Daria și Anton Pann – și celor două volume de proză autobiografică –  Hronicul și cântecul vârstelor și Luntrea lui Caron, cu adaosul, firesc, despre realismul metafizic în Diferențialele divine mi-au înseninat dorul după Lucian Blaga. Recunosc, am închis volumul Doamnei Ana Selejan și am dat fuga să iau ultima editare a Luntrei lui Caron –  deși în mintea mea rămâne viu volumul din anii ’90, acela pe hârtie ne-încântătoare, pe care-l hărtuiam unul după altul cei câțiva colegi cititori de Blaga –  câștigând încă o noapte de priveghere cu omul acesta a cărei viață și moarte încă mă obligă la rugăciune. Am înțeles exclamările autoarei din text, contrițiile personale și textele prin care își exprimă una sau alta dintre mirări. În urechile mele rămâne vie vocea Doctoriței Livia Armeanu – una dintre „trifoițe” – pe care am prins-o încă având puterea de a-i tresălta privirea la auzul unui vers blagian. Seducția aceea vibrează în oricine primește darul lecturii lui Blaga trecând și prin inimă, sau mai ales prin inimă. Jocul de ape din volumul Doamnei Ana Selejan mi-a dovedit, a câta oară, câtă nevoie avem să respunem povestea literaturii române cu bucuria învierii pe buze. O viziune nouă? Nu. Dar o viziune care fidelizată prin muncă și maturitate nu poate să te lase indiferent. Mai ales la vremea fragmentării de acum, a clivajelor de sens, a hapsânirii de vorbe fără cuvinte. Entuziast mi-am redescoperit, pentru câteva ore de lectură, poetul și traducătorul.

Am redescoperit fascinanta soție de poet, Cornelia (sora Bredicienilor), forța motrice a proiectului Blaga. Și am redescoperit cărți, pagini de studiu pe care le-aș reasuma, le-aș repovesti cu bucurie generației ce vine. Un Blaga destins și vindecător de oboseala vremii de acum. O carte cât un curs de inspirație...

Sursa: tribuna.ro

De la același autor

Ultimele din categorie