Ecaterina, enoriaşă a bisericii noastre, ne-a povestit o întâmplare din 1991. De origine este din Solnecinogorsk. Într-o zi de iarnă se plimba pe malul lacului Senej şi a dorit să se odihnească. S-a aşezat pe o bancă, pentru a admira lacul. Mai era o femeie în vârstă acolo, aşa că au început să vorbească. Au vorbit despre viaţă. Femeia a zis că fiul nu o iubea, iar nora o jignea mult şi nu o lăsa în pace.

Ecaterina era o ortodoxă evlavioasă şi, în chip firesc, conversaţia a ajuns la dumnezeiescul ajutor, la credinţă, Ortodoxie şi la viaţa după dumnezeiasca Lege. Ecaterina i-a spus că ar trebui să-L caute pe Dumnezeu pentru ajutor şi sprijin. Femeia a răspuns că nu a mers niciodată la biserică şi că nu ştie nicio rugăciune. Atunci Ecaterina a realizat că, fără ca măcar să ştie de ce, şi-a pus în acea dimineaţă cartea de rugăciuni în geantă. A scos cartea de rugăciuni şi i-a dat-o în dar femeii. Bătrâna a examinat-o surprinsă: „O, însă tu, draga mea, nu vei dispărea acum?”. „De ce?”, a întrebat Ecaterina. „Nu eşti un înger de-al lui Dumnezeu?”

Bătrâna era temătoare şi i-a povestit ce i s-a întâmplat cu o săptămână înainte. Condiţiile de acasă erau de aşa natură, încât se simţea cu totul inutilă. A hotărât să se sinucidă. A venit spre lac şi s-a aşezat pe o bancă, înainte de a se arunca într-o gaură din gheaţă. Un bătrân cu înfăţişare evlavioasă, cu părul grizonat tuns şi cu un chip foarte plăcut s-a aşezat lângă ea şi a întrebat-o: „Şi, ce ai de gând să faci? Să te îneci? Tu nu ştii cât e de înfricoşat acolo, jos, unde ai de gând să te duci!? E de o mie de ori mai înfricoşător decât viaţa ta de acum”. Pentru un moment a tăcut, după care a întrebat iarăşi: „Ai păcate?”. Ea a răspuns: „Ce păcate? Eu nu am păcate!”.

Atunci bătrânul a început să-i aducă aminte păcatele, fapte crude comise de către ea. Chiar le-a numit pe cele pe care ea le-a uitat, pe care nimeni nu le putea şti, afară de ea. Era surprinsă şi îngrozită. În cele din urmă, a întrebat: „Cum o să mă rog, dacă nu cunosc nicio rugăciune?”. Bătrânul a răspuns: „Vino aici peste o săptămână şi vei primi rugăciunile. Mergi la biserică şi te roagă!”. Bătrâna l-a întrebat: „Şi care este numele tău?”. El a răspuns: „Printre voi mi se spune Nicolae”. În acel moment, dintr-un motiv oarecare, s-a întors cu spatele şi când a revenit nu mai era nimeni alături.