Generație după generație, studenții Țării – Iașul, desigur, nu este singurul centru universitar cu o astfel de organizație – se activează în voluntariate, echipe de sprijin pentru proiecte îndrăznețe ori pur și simplu trăirea unei comuniuni de maturizare. În timp, ascoriștii au devenit creștini de încredere, activi în Biserică și foarte buni profesioniști. În diferite domenii, pentru că Asociația nu-i vizează, cum ar crede unii, doar pe studenții în teologie. Iașul a avut darul de a trăi frumusețea propusă de ASCOR sub doi Mitropoliți strașnici. Actualul Patriarh al Bisericii – Preafericitul Daniel – și Mitropolitul Teofan, care și consemnează, în câteva cuvinte introductive, reperele activității Asociației (ASCOR Iași, la vârsta maturității misionare, pp. 7-9).

Din echipa de redactare a volumului fac parte Arhim. Nicodim Petre – vice-președinte în vremea studenției al ASCOR Iași – Emanuel Buta (fostul președinte), Cristiana Popa, Andrei Grosu și Roxana Busuioc – oameni implicați în etape diferite în mărturia creștină a studenților ieșeni. Dispunem astfel de o carte – mărturie a 30 de ani de muncă, rugăciune și Har. Una dintre cele mai ample contribuții la carte este interviul cu Părintele Nicodim Petre – azi consilier în cadrul Sectorului de Misiune al Arhiepiscopiei Iașilor care poartă inspiratul titlu „ASCOR-ul în vremea studenției mele” (pp. 39- 96) urmat de mărturii ale președinților, membrilor de conducere și voluntarilor ASCOR din Iași  din 1990 până în prezent.

Tineri cu vise și curaj, ancorați în Evanghelie, duhovnicie și dinamica misiunii către care Biserica îi cheamă și-i susține. Ceea ce mi se pare minunat este că editorii au avut ideea de a trece, îndată după numele și misiunea lor din ASCOR, profesia de astăzi, misiunea lor în cotidian. Veți vedea tineri ocupați și preocupați de carte, de muncă, de împlinirea aspirațiilor care au făcut loc în viața lor culturii creștine, iubirii de aproapele și de Dumnezeu. Fără a cuprinde cifre ori declarații sforăitoare de interes, volumul propune iconografia unui tineret al Bisericii despre care media se ferește să vorbească. Tineretul de acum 30 de ani, care acum împlinește în maturitate misiunea de a trăi în Hristos și în Biserică, a marcat generațiile ulterioare cu seriozitatea, dăruirea și preaplinul de bucurie din care se hrănesc multe din proiectele de azi ale Țării. Un grupaj de fotografii însoțește cartea, arătându-ne încă o dată că ni se pare că trece timpul. Că în fond, noi, noi oamenii, trecem. Veți citi titluri de genul „Îmi ajunge să știu că ASCOR-ul mi-a dat ceva foarte important pentru viitor – imaginea Împărăției lui Dumnezeu” (Loredana Bordeianu, pp. 107-109) ori mărturia lui Gruiu Otiliu Jacotă – în prezent diplomat în cadru MAE – care spune un adevăr des repetat de toți: „la începutul studenției a fost ASCOR-ul” (pp. 110- 118). Pentru foarte mulți tineri ASCOR a fost și este o școală sufletească, un mod curat de a fi împreună, a trăi dinamica Evangheliei și iubirii între oameni.

Citind cartea mi-am adus aminte de propria mea colaborare cu ASCOR Iași și cu ASCOR din alte centre universitare (Cluj, Timișoara, București, Brașov, Craiova...). Și zâmbesc deseori, când sunt întrebat ce cursuri de retorică și oratorie am urmat. Sălile pline cu oameni tineri, cu ochi vii, încurajatori, care își iau viața creștină în serios, în foarte serios, sunt cele mai frumoase cursuri la care am participat vreodată. În care nu știi cine pe cine învață. Ca în modelul școlii Filosofului Constantin Noica, Magistrul din Păltiniș, în care fiecare bucură pe fiecare și învață împreună. A, și să nu uit, ASCOR este acronimul-siglă al Asociației Studenților Creștini Ortodocși din România. Studenții și studentele. Frații și surorile care cresc, împlinindu-se în Hristos. Lecția acestei cărți. Un tineret netrecut în raportările sinusoidale ale culturii fundamentate doar pe cifre nu pe oameni. Ei sunt forța Bisericii – de la FaceBook – și viitorul de prietenie cu Hristos al unei țări rănită de moarte sufletească.

Sursa: tribuna.ro