„Pre mine cel întunecat cu noaptea patimilor, luminează-mă, Lumina cea neapropiată, ca mânecând să strig Ție: Lumină și pace sunt cuvintele Tale” (Canoanele Maicii Domnului, glas 7).

Cuvintele Domnului sunt singura noastră sursă de dimineți adevărate, nefalsificate de egoism și patimi, în măsura în care nu căutăm citate, ci lumina zilei care începe și pacea prin care putem să rămânem neîncetat în ea.

Orice zi debutează, conștient sau nu, cu alegerea luminii în care o vom trăi.

Sufletul care nu-și ia lumina zilei din Hristos, oriunde ar călători, oricât de înalt și profund ar gândi, oricât de mărețe lucruri ar făptui, nici cel mai mărunt pas nu va face în afara nopții dinăuntrul lui, adică în afara împărăției lui Satan...

De fapt, un asemenea om se află în primejdia ca singura dimineață adevărată din viața lui să fie doar clipa morții...

Cuvântul lui Dumnezeu este învierea noastră cea de toate zilele.