O pace albă-ţi îmbracă privirea,
Una sunt toate – case, poteci –
Odată cu neaua se-aşterne tăcerea:
Coboară în lume Preasfântul din veci.

În Sfinte Altare pătrunde-o lumină,
La poalele Crucii se-aşează tiptil;
Arhangheli aduc o noapte senină
Şi-n iesle stă Pruncul smerit şi umil.

Ne leagă în taină aceeaşi credinţă
Şi-o dulce-adiere a Sfântului Duh;
Cuvântul ia astăzi chip şi fiinţă,
Iar îngerii leruri cântă-n văzduh.

Tremură brazii sub greaua povară
Şi-n jurul lor glasuri şi clopoţei;
Făcliile ard cu lacrimi de ceară,
În timp ce Iisus e-ncălzit de viţei.

Mâinile sfinte frământă o pâine
Şi poartă o rugă pe buze şi-n gând;
Prin mica prescură-mpărţită de mâine
Se va naşte Hristos în trupul plăpând.

Se-aude-o colindă printr-o fereastră
Şi-un om de zăpadă stă falnic în drum;
De-am face o iesle din inima noastră
În Rai am trăi chiar din ceasul de-acum.

(Mirela Scorța)