Un fapt minunat s-a întâmplat la spitalul judeţean din Veria. Mai concret, preotul de caritate D.S., responsabil cu paraclisul de la parterul instituţiei medicale menţionate, a pus la Proscomidiarul de lângă Sfânta Masă o iconiţă de-a Sfântului Luca (o litografie). Acesta aflase că Sfântul fusese doctor şi că face foarte multe minuni cu bolnavii care îi cer ajutorul. Deci, după cum am amintit, părintele a pus şi iconiţa Sfântului acolo, lângă fraţii lui aflaţi în suferinţă, cu speranţa că acesta îi va ajuta şi va fi aproape de pacienţii spitalului respectiv.

Într-o zi, după citirea Paraclisului Maicii Domnului, care se oficiază pentru ajutorarea pacienţilor, o doamnă i-a adus părintelui un prosop pentru a şterge icoana Sfântului Luca de uleiul care se prelingea pe ea. I-a reproşat politicos preotului că nu se îngrijise ca icoana să fie curată. Atunci, părintele D. a observat că, într-adevăr, icoana era acoperită de un lichid vâscos şi transparent, asemenea uleiului. L-a impresionat în mod deosebit faptul că icoana Sfântului se afla într-un loc (la Proscomidiar, după cum am spus) protejat de o fereastră cu gratii, care se încuia din cauză că adăpostea şi Sfintele Vase. Deci nimeni nu putea ajunge până la icoană pentru a o murdări, după cum credea doamna.

Izvorârea minunată a uleiului din icoană s-a repetat de mai multe ori, spre surprinderea şi mirarea credincioşilor. Poate că a fost o dovadă a prezenţei mângâietoare a Sfântului Luca în acel loc impregnat de suferinţă, atât de cunoscută Sfântului, dedicat şi în zilele noastre slujirii celor suferinzi.

(Arhimandritul Nectarie Antonopoulos, Viaţa şi minunile Sfântului Luca Doctorul, Arhiepiscopul Simferopolului, Editura Doxologia, p. 136-37)