O pricină de mai mică putere dobândeşte o deosebită putere prin obişnuinţă, atunci când nu luăm seama la ea. De pildă, unii postesc, trăiesc în însingurare şi neagonisire, roagă pe Dumnezeu pentru înfrânarea poftelor firii lor, dar, totodată îşi îngăduie să grăiască de rău, să certe, să osândească pe aproapele, să-şi bată joc de el; ajutorul lui Dumnezeu se depărtează astfel de la ei; rămân de capul lor şi nu află putere să se împotrivească imboldurilor păcătoase ale firii căzute. 

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvinte către cei care vor să se mântuiască, traducere de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2000, p. 24)