Domnul, câtă vreme a fost cu noi pe pământ, vorbea cu poporul într-o limbă simplă, plină de chipuri luate din viaţa de zi cu zi, pentru ca şi cei mai simpli să Îl poată înţelege. Astfel, explica apostolilor: „Vouă este dată a cunoaşte tainele împărăţiei lui Dumnezeu, dară celolalţi în pilde”. Dar cu multă suferinţă trăim acea dureroasă manifestare în viaţa Bisericii, că cei ce se află pe o treaptă mai joasă a înţelegerii nu pot înţelege nici gândurile, nici rugăciunile, nici puterile, nici contemplările, nici dragostea, pe care le posedă cei ce sunt mai în stare de a primi Descoperirea ce purcede de sus.

Şi apostolul Pavel trăia foarte acut acest moment în slujirea sa apostolească: este vorba de cei ce pătrundeau mai puţin adânc în cunoaşterea celor dumnezeieşti, şi totuşi socoteau viziunea lor ca fiind culmea desăvârşirii, şi se luptau să întemeieze pe viziunea lor întreaga structură a Bisericii. Iată pentru ce spunea el că „adapă oamenii cu lapte duhovnicesc”.

(Arhimandritul Sofronie, Cuvântări Duhovniceşti, vol I, Editura Accent Print, p. 21)