Oamenii cu adevărat mari sunt cei care nu au nimic de demonstrat, dar care ne descoperă prin felul lor de a fi, un mod de viață surprinzător de simplu și frumos, dar atipic pentru omul „modern”. Prin modul lor de viață, izvorât din valori clare și puternice, cu naturalețea lor, oamenii aceștia îi contrazic fără discursuri pe cei ce se lamentează, pe cei care identifică probleme și neajunsuri la tot pasul. 

Reportajele din ultimele zile din presa bisericească ieșeană ne-au prezentat poveștile mai multor credincioși care au acceptat să facă cunoscute frânturi din viața lor. De la cei mai mici până la cei mai mari, pelerinii veniți de peste tot la hramul Catedralei Mitropolitane din Iași, ne-au împărtășit gândurile care i-a urnit spre a se întâlni cu Sfânta și mult milostiva Cuvioasă Parascheva. Unii pelerini au venit pentru a-i mulțumi, alții pentru a-i cere ceva, unii din curiozitate sau pentru că au însoțit un cunoscut. Cu toții, ajunși după ore bune la racla Cuvioasei, au așezat pe mâinile calde ale Sfintei Parascheva frunțile lor împovărate, greutățile, dar și bucuriile din sufletul lor, recunoștința și prețuirea lor.

Printre pelerinii aflați la hram s-a aflat și o doamnă din Galați, să spunem că o cheamă Maria (pentru că nu dorește să i se știe numele). A venit la Iași împreună cu sora ei. Povestea doamnei nu face parte din categoria celor amintite mai sus, dar o numără printre acele întâmplări care trec adesea neobservate de noi, dar pe care le observă Dumnezeu. 

Maria ajunge de ziua Sfintei, imediat după Sfânta Liturghie, la punctul de prim ajutor, însoțită de sora sa. Cu câteva semne de vinețeală la nivelul feței, dar luminoasă, doamna a povestit ce s-a întâmplat. Fără vreo urmă de neliniște sau supărare, a mărturisit despre faptul că a căzut. „Din neatenție, poate și din cauza oboselii acumulate, am căzut și m-am lovit. Nu este nimic grav”, spune ea.

Nedumeriți, cei din echipa de gardă, medicii și asistentele se uită la ea întrebător. „Dar nu trebuia să veniți aici, imediat, să vă dăm primul ajutor? Uitați-vă cum arătați!”. Cu o voce blândă și smerită, Maria le spune: „Am stat la rând, m-am închinat și apoi am mers să mă împărtășesc, că m-am pregătit și era sfârșitul Sfintei Liturghii. Nu era mai important să primesc mai întâi Sfânta Împărtășanie, decât să primesc îngrijiri medicale?”. Este rândul doamnei să se uite la ei întrebătoare și nedumerită. Oare ei nu înțelegeau lucrurile acestea?

Câțiva dintre cei îmbrăcați în halate albe se supără și reacționează iritați. Maria se lovise destul de rău ca urmare a căderii, iar urmele vineții de pe față se accentuau. Supărați, medicii fac ce trebuie pentru ca doamna să ajungă neîntârziat la spital pentru investigații amănunțite și pentru tratament. Gestul doamnei de a nu veni imediat la punctul de prim ajutor a fost considerat de cei mai mulți dintre cei prezenți acolo, inconștient, habotnic, nechibzuit. Așa a fost etichetată și de unii credincioși din preajmă. Situația a dat naștere discuțiilor. 

„Atitudinea doamnei față de sănătatea trupească nu este una de indiferență, dar ea a dat prioritate sănătății sufletești”, a intervenit cineva dintre spectatori. 

Maria a plecat cu o salvare spre spital, iar cei care au rămas au continuat discuțiile. Dintre cei îmbrăcați în halate albe, unii au păstrat tăcerea. Au admirat-o pentru credința ei, pentru firescul cu care L-a ales mai întâi pe Dumnezeu – „Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre”, pentru simplitatea cu care și-a argumentat decizia. Sfântul Teofan Zăvorâtul ne învață că, „a ne păstra sănătatea este o datorie, dar numai dacă aduce cu sine sănătatea duhovnicească”, întrucât sănătatea trupească nu ne garantează salvarea de moarte. Fără să știe, doamna Maria a confirmat spusele Sfântului Paisie Aghioritul: „atunci când cineva are o stare sufletească bună, durerea trupească se ușurează”.

Maria se înscrie între oamenii mari, cu valori clare și puternice, despre care vorbeam la început. Oameni care nu vor să demonstreze nimic, ci doar se țin cu toată ființa lor, aproape de Dumnezeu și de adevăratele valori. Și rămâne și El aproape de ei.

Bianca Silvestru