Dumnezeu, vrând să arate importanța răstignirii Lui de fiecare dată la Sfânta Liturghie, trimite pe îngerii Săi și numără pașii noștri către sfânta biserică. Iar noi mărturisim: „Noi, care pe heruvimi cu taină închipuim...”.

Noi, oamenii, suntem așa de puternici înaintea lui Dumnezeu, încât ne permitem să ne comparăm cu heruvimii, adică cu cetele acelea îngerești care folosesc lui Dumnezeu spre lauda Lui. Iar îngerii își acoperă cu aripile ochii lor, ca să nu vadă. De ce? Pentru că mare este măreția Tainei.

La această Taină noi participăm, la prefacerea pâinii și vinului în Trupul și Sângele lui Hristos. Acestea sunt foarte cunoscute de noi, predicăm despre ele de ani de zile, se vorbește despre ele în toate cărțile pe care le citim. Cu acestea s-au hrănit moșii și strămoșii noștri.

(Părintele Nicolae Tănase, Să nu-L răstignim iarăși pe Hristos, Editura Agaton, Făgăraș, 2011, p. 61)