Patimile ascunse în suflete nu se vindecă, frate, numai prin osteneli trupeşti, nici nu împiedică gândurile în cei ce îşi supraveghează mereu simţurile. Aceste osteneli păzesc pe om de patimile lor, ca să nu fie biruit de ele, ca şi de războiul dracilor. Dar nu dăruiesc liniştea şi pacea sufletului. Căci faptele şi ostenelile dăruiesc sufletului nepătimirea şi omoară patimile cele de pe pământ şi aduc odihna gândurilor, numai când ne vom împărtăşi de linişte; numai când simţurile din afară vor scăpa de tulburare şi vor stărui un timp oarecare în lucrarea înţelepciunii.

(Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 85, în Filocalie, vol. X, p. 435)