Omul trupesc nu suferă să fie disprețuit, iar cel duhovnicesc primește aceasta cu toată inima.

Omul trupesc hulește pe cel ce îl hulește, mustră pe cel ce îl mustră, clevetește pe cel ce îl clevetește și urăște pe cel ce îl urăște, iar cel duhovnicesc se mângâie când este hulit, rabdă când este prigonit, binecuvântează pe cel ce îl blesteamă și face bine celui ce îl urăște.

Omul trupesc nu îl iubește nici pe cel apropiat, iar cel duhovnicesc nici pe vrăjmași nu îi lipsește de dragostea sa.

Omul trupesc ține minte răul și caută răzbunare chiar și pentru cea mai mică jignire, iar cel duhovnicesc se roagă și pentru cei ce îi iau viața, zicând: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!” (Fapte 7, 60).

(Sfântul Tihon de Zadonsk, Lupta dintre carne și duh, Editura Egumenița, Galați, 2011, p. 13)