Oamenii pe pământ sunt vii sau morți. Deci, ce este un mort? Nu este omul, ci o parte a omului, trupul. Și acest trup se îngroapă în pământ, ca un grăunte ce se seamănă, ca un tezaur ce se îngroapă până la un timp hotărât. Însă partea cea mai de seamă a omului, chipul Ziditorului său, sufletul, este viu; el n-a făcut decât o trecere de pe pământ la o altă lume unde va locui. Însuși Hristos ne dă mărturisire despre acest adevăr când zice: „Eu sunt Dumnezeu lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov. Dumnezeu, nu este Dumnezeu al morților, ci al viilor” (Matei 22, 32), căci toți sunt vii înaintea lui Dumnezeu, noi toți suntem vii dincolo de mormânt.

Providența minunată a lui Dumnezeu ne arată lămurit că omul este creat pentru nemurire, pentru veșnicie. Viața noastră pe pământ nu e decât începutul vieții nesfârșite de dincolo de mormânt și o temeinică pregătire pentru această viață.

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, pp. 251-252)