Grăieşte Sfântul Isihie al Ierusalimului: Cel ce s-a lepădat de toate cele lumeşti, de femeie, de avuţii şi de cele asemănătoare, a făcut monah numai omul cel din afară, nu şi pe cel lăuntric, care e mintea. Adevărat monah e cel care s-a lepădat de gândurile pătimaşe: unul ca acesta cu înlesnire poate face monah şi pe omul din afară, atunci când va voi. Nu mică nevoinţă este a face monah omul lăuntric.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Experienţe ascetice, Editura Sofia, Bucureşti, 2000, p. 213)