Omul nu poate nimic singur, fără ajutorul lui Dumnezeu. Crede că știe ceva... Firea căzută! Totul i se descoperă din veșnicie. Pretutindenea sunt taine ale lui Dumnezeu. Suntem înconjurați de taine. Suntem o taină uriașă și pentru noi înșine. Nu știm cine suntem. De unde am venit? Încotro ne îndreptăm?

Ce este această ființă care cugetă, se mișcă și spune unele lucruri pe care le știe? Ce a auzit de la cineva, îl cugetă, i-a venit în minte? Face ceva, nici el nu știe cum. Ce este taina aceasta din lăuntrul lui? Cum lucrează în el organele interne fără voia lui, și în ce chip desăvîrșit? Iar el tulbură toate cu gândurile lui...

(Starețul Tadei de la Vitovnița, Cum iți sunt gândurile așa îți este și viața, Editura Predaina, București 2010, p. 109)