1. Ca pomul să poată creşte, el trebuie să fie înrădăcinat în pământ. Tot aşa şi sufletul trebuie să fie înrădăcinat în Împărăţia duhovnicească, cerească, pentru că aceea este pământul lui, în care se înrădăcinează şi din care creşte.
2. Ca pomul să poată creşte, trebuie să fie adăpat cu apă. Tot aşa şi sufletul trebuie să fie adăpat cu harul Duhului Celui Sfânt, ca să fie sănătos şi puternic. Sfântul Antonie spune: „Pomii, de nu se vor adăpa cu apă, nu vor putea creşte: nici sufletul nu poate creşte dacă nu soarbe din dulceaţa cea cerească. Cresc numai sufletele care au primit Duhul şi sunt udate cu dulceaţa cea cerească.”
3. Ca pomul să poată aduce roadă, trebuie să aibă lumină şi căldură de la Soare. Tot aşa şi sufletul trebuie să fie luminat şi încălzit de Dumnezeu, Soarele dreptăţii celei veşnice. Pentru că numai în lumină şi în căldura care vin de la Dumnezeu, Cel viu şi de-viaţă-Făcător, poate sufletul să trăiască, şi să crească, şi să aducă roadă.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Simboluri şi Semne, Editura Predania, Bucureşti, 2009, p. 29)