Omul simplu nu-și lasă sufletul complicat de păcat, ci el trăiește cu harul lui Dumnezeu și are o claritate a simțirilor inimii sale, încât nu rătăcește

Cuvântul ierarhului

Omul simplu nu-și lasă sufletul complicat de păcat, ci el trăiește cu harul lui Dumnezeu și are o claritate a simțirilor inimii sale, încât nu rătăcește

    • Omul simplu nu-și lasă sufletul complicat de păcat, ci el trăiește cu harul lui Dumnezeu și are o claritate a simțirilor inimii sale, încât nu rătăcește
      Foto: pr. Silviu Cluci

      Foto: pr. Silviu Cluci

Astăzi sărbătorim pe unul dintre cei mai minunați și frumoși sfinți, pe Sfântul Ierarh Spiridon. Toată viața lui a fost una de simplitate, de dragoste față de semeni și de credință puternică în Dumnezeu. El a fost un om simplu, a fost păstor. 

Era însă un om extrem de milostiv, foarte atent cu cei sărmani! Avea o credință pe care noi cei de astăzi nu o mai putem înțelege. [...] Așa sunt oamenii lui Dumnezeu, în viața lor totul este minunat și de neînțeles pentru mintea noastră, îngustă în cele duhovnicești, și pentru inima noastră, care nu înțelege cum lucrează Dumnezeu. A trăit ca un om întelept, răscumpărând vremea, având conștiința că zilele sunt grele.

El a aplicat cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, răscumpărând vremea, că zilele sunt rele” (Efeseni 5, 8-19). Simplitatea lui nu se referea la nivelul intelectual, ci dimpotrivă, în gândirea duhovnicească, omul simplu este și foarte inteligent, întelept.

Omul simplu nu-și lasă sufletul complicat de păcat, ca cel care ne aruncă într-o nebuloasă, în confuzie. El trăiește cu harul lui Dumnezeu în inima sa și are o claritate, o limpezime a simțirilor inimii sale, încât nu rătăcește în această viață. La moartea fostului episcop al Trimitundei, toți cei din cetate îl doreau pe Sfântul Spiridon episcop și, din păstor, a fost ales episcop. În această calitate a participat la Sinodul I ecumenic. Aici, Sfântul Spiridon, dorind să convingă pe unul din cei ce susțineau că Iisus Hristos nu este Dumnezeu desăvârșit, ia o cărămidă și se roagă lui Dumnezeu ca acea cărămidă să fie descompusă în toate elementele din care era alcătuită.

Și s-a descompus în apă, foc și pământ. Și a arătat acelui arian că, așa cum cărămida este una, dar componentele sunt trei, așa este și Sfânta Treime. [...] Sfântul Spiridon l-a convins pe acel arian că toate cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, sunt deoființă. 

(*** Fragment din predica Preasfințitului Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, rostită la biserica „Sfântul Spiridon” din Bârlad, în ziua de pomenire a Sfântului Ierarh Spiridon al Trimitundei)