Omule, sârguiește-te să te cunoști pe tine însuți, căci mai multă laudă vei avea decât să înveți mișcarea stelelor, însușirea verdețurilor și puterea tuturor plantelor doctoricești, firea dobitoacelor, și știința firii tuturor celor zidite. Gândește-te, zic, cu luare aminte și cercetează să te cunoști pe sine. Intră cu mintea în inima ta, să-ți cercetezi firea, căci cu cât cunoști mai bine cum ești, cu atât mai mult înțelegi pe Dumnezeu. Deoarece, cunoscând bunul neam al sufletului său, vii mai lămurit la cunoștința Măririi dumnezeiești.

Să ai totdeauna înaintea ta scurtimea acestei vieți și ticăloșia firii noastre; și prin această cale afli pe Domnul. Cunoscându-te pe sine, te smerești, și smerindu-te, te temi de Dumnezeu; căci frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii, după marele Vasile.

(Agapie Criteanul, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, p. 261)