Ai bani puțini și vrei mulți. Ai bani mulți, dar vrei și mai mulți. Oricâți ai avea, tot nu ești mulțumit. De ce ai lăsat lăcomia să pună stăpânire pe tine, omule? Nu știi că vei lăsa aurul și argintul tău altora, iar tu vei rămâne numai cu blesteme și păcate? Nu îți dai seama că din pricina lor, ești chinuit în această viață și vei fi și în cealaltă? Nu poți înțelege că te vor ajunge lacrimile și suferințele săracului, ale celui pe care l-ai nedreptățit sau de care te-ai folosit ca un stăpân și ale celui pe care l-ai trimis la temniță pentru că nu ți-a înturnat banii pe care ți-i datora? Ce răspuns vei da dreptului Judecător, atunci când vei fi dinaintea tronului Său, alături de cei pe care i-ai nedreptățit, și când nu se va găsi nimeni care să pună cuvânt bun pentru tine?

Pe judecătorii omenești poți să-i înșeli sau să le cumperi cinstea. Dar la Judecătorul ceresc, acestea nu au trecere. Legile omenești le poți încălca, și să scapi de judecată, făcând în așa fel încât să pară că le respecți. Dar cu legea cerească așa ceva nu poți face, pentru că Domnul vede faptele tale. Iar mai devreme sau mai târziu, vei da socoteală dinaintea Aceluia Care stă lângă cei nedreptățiți și îi apără pe cei care nu se pot apăra singuri.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele Vieții, traducere de Cristian Spătărelu și Daniela Filioreanu, Editura Egumenița, p. 222)